Știu ce fac felinarele noaptea, sfioasele prefăcute
Cu brațe fantomatice mângâie ziduri
Deschid ferestre și își strecoară
mut
îndrăzneli pe sub rafturi, enciclopedii și-o cămășă
desfăcută la nasturii timpurii
Bestii angelice, tremură-n ele speranța
de se-ntâmplă să treci pe acolo
îți fură sufletul, visele, merii
Sunt temnicerii de umbre
ce-și țin iubirile evadate
în colivii.
foto tumblr.com
Citește și Dulcea fată
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
