”Spune ce gândești”. E incredibil cât rău poate face frica, câte compromisuri și minciuni și iluzii angrenează. Toate relațiile sucombă mai devreme sau mai târziu grație mistificărilor și ascunsului sub preș. Reproșul e ruda săracă și de mahala a sincerității nobile. E vocea frustrării. Sinceritatea asumată, însă, nu revendică, nu bate din picior, nu se plânge, nu insultă și nu face judecăți de valoare. Ea e o forță a conștiinței: aceea de a înfrunta realitatea.
Nu avem de ce să le reproșăm oamenilor limitele, ci doar să le atragem atenția că nu ne convin. Sinceritatea presupune deliberare, curajul de a ne asuma riscuri, pierderi, libertăți.
Ea e condiția absolut necesară a integrității, e premiza responsabilității. Nu putem fi responsabili de aparențe sau de eșafodajul unor minciuni și compromisuri și treceri sub tăcere a unor chestiuni problematice.

Sinceritatea nu e sinonimă cu limba ascuțită sau cu mitocănia, cu atitudinea jignitoare, putem fi sinceri evitând să fim negativiști sau critici.

Taner Yilmaz

 

Nu există nici demnitate în neadevăr. Poziția prudent-oportunistă, indulgențele nejustificate, ițite din comoditate sau lașitate nu fac altceva decât să submineze demnitatea personală.

Nu trebuie să cerem nimic, să forțăm nimic… Reproșul e un fel de a ne agăța de o situație inacceptabilă. Critica e o tentativă de multe ori naivă sau nerealistă de a o modifica. Ce e greu, cu spusul adevărului, este că ne obligă la alegere. Când spui ce nu îți convine, te ridici și pleci, ești matur. Își asumi de fapt propriile limite, nu ameninți, nu cerșești nu șatajezi.
Politica renunțării e cea mai demnă. Arta lui ”let it go” irigă de departe cel mai bine demnitatea.

Sigur, uneori, efortul de a conserva e mai mare decât acela de a o lua de la capăt. Unele pierderi cântăresc mai mult decât echivalentul lor în împlinire. Dar și în acele situații cărțile trebuie să fie pe față. Adevărul despre sine și despre ceea cum percepem realitatea trebuie să primeze în fața oricărui alt interes. Cred că asta ar fi definiția exactă a ne-oportunismului.

Citiți și Morala Mortificatoare