„A sosit primăvara veselă, păsările o întâmpină cu cântecul lor voios și pârâurile, în briza ușoară, curg cu un murmur dulce.”
Primul concert din ciclul celor Patru Anotimpuri este Primăvara, a cărei prospețime și frumusețe este descrisă sonor de Vivaldi prin folosirea unor tehnici încântătoare. Cele 3 mișcări ale concertului sunt: rapid, lent, rapid.
Prima mișcare rapidă include cântecul păsărilor și o furtună de primăvară: viorile imită ciripitul păsărilor și susurul pârâurilor, apoi tonul se schimbă odată cu sosirea furtunii, orchestra imită tunetele.
Mișcarea a doua este lentă și demnă, descriind muzical un cioban care doarme pe o pajiște înflorită cu câinele lângă el. Scena este liniștită și idilică, surprinzând lenea liniștită a primăverii.
A treia mișcare, rapidă, prezintă un dans rustic, nimfe și ciobani dansând pe sunete festive. Orchestra cântă o melodie optimistă, imitând și sunetele unei adunări vesele de oameni.
Tehnici
Cele două mișcări rapide sunt scrise în forma Ritornello (lit. mica întoarcere) în care tema principală este interpretată de orchestră la începutul piesei și apoi revine după fiecare secțiune solo.
Mișcarea de deschidere începe cu o temă veselă care constă dintr-o frază de pornire și o frază de răspuns; aceasta este interpretată de întreaga orchestră și coincide cu cuvintele poemului: „A sosit primăvara veselă”.
Apoi se cântă primul solo, care imită cântecul de pasăre și folosește diferite tehnici pentru a realiza acest lucru: mordentul (un fel de tril neterminat), staccato (execuție sacadată a notelor) , intrări stratificate, trilul și imitația.
După aceasta, fraza de răspuns, care stă la baza formei ritornello, este repetată din nou, ceea ce conferă piesei un sentiment de continuitate.
Al doilea solo de vioară imită curgerea apei și suflarea vântului. Pentru acest lucru, Vivaldi folosește tehnica legato (fără nicio întrerupere între sunete), creând astfel senzația de mișcare.
Al treilea solo descrie o furtună de primăvară, cu cerul devenind negru, însoțit de tunete și fulgere. Vivaldi creează acest efect făcând ca toate instrumentele să cânte la unison, cu un ton redus, astfel încât muzica să pară grea și nefastă; el folosește și contrastul, între un sunet greu obținut prin tehnica tremolo (tremurătură ușoară produsă la executarea unei note muzicale, prin repetarea rapidă) și un ton ascendent rapid al viorii solo pentru a crea efectul incertitudinii. Un lucru care diferă de trecut este că în perioada barocă instrumentele cu coarde nu foloseau tehnica vibrato, așa cum îl folosesc astăzi.
Ciripitul păsărilor reapare și, după câteva ritornello mișcarea se încheie.
foto tumblr.com
Un articol de Tibi Kovacs.
Citește și Vivaldi la patru ace
