de la o poștă se recunosc între ei
și își sărută cu suflări afânate-ndelung
vârfurile degetelor
pe-acolo
îngerii de serviciu fac livrări
în toate colțurile de suflet și zări necuprinse
de orice alt serviciu mai pricopsit în
treburile inimii.
se salută cu semne din cele mai fragede
respirând și lipindu-și fețele de
un luciu în care s-au aruncat
arome de lotus
undele moi și sticloase își fac de cap
uite ce bezele trimit
aezilor.
foto tumblr.com
Citește și rămâneți acolo și pictați săruturi
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
