schimbare
citesc ce-au scris alții și-mi fac
semnul crucii
doamne, îmi spun, cum de ai pus
mâna ta pe creștetul lor
ce-au făcut ei, doamne,
și eu nu,
să poarte blestemul ca pe un premiu
continuu, nici nu se văd, ei sunt străvezii
sub bolta luminii
din puncte și linii
când ți-e foame scrii, și-ți trece foamea
când ți-e sete scrii, și-ți trece setea
când ți-e moarte
învii.
și-acum ce îmi vei spune, că tânjirea
m-a adus pe buza fântânii?
că prin piețe alți crini somnolenți
visează apa în epuizări triumfale
și că
din coșul cu ciocârlii
doar mie
îmi strălucesc așa ochii?
foto tumblr.com
Citește și ceva nedefinit și totuși imperios
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
