„Am fost la manifestația împotriva morții lui Sartre”
Filosof, romancier, eseist, dramaturg și critic, Jean-Paul Charles Aymard Sartre s-a născut pe 21 iunie 1905 la Paris. Tatăl său moare la doar un an de la nașterea sa, copilul Sartre fiind crescut de mamă și de bunic. Provenind dintr-o familie de burghezi, primește o educație conservatoare.
sursă foto: theapricity.com
În perioada 1924-1929 urmează cursurile Școlii Normale Superioare din Paris, studiind cu precădere filosofia, psihologia și sociologia. Este pasionat de filosofia lui Henri Bergson, dar mai ales de cea a lui Edmund Husserl și de ontologia heideggeriană.
O cunoaște pe Simone de Beauvoir, construind o relație atipică acelei perioade, bazată pe libertate totală reciprocă.
Jean-Paul Sartre, alături de Simone de Beauvoir (dreapta). Sursă foto: twitter.com
Cu excepția perioadei 1933-1934, când obține o bursă de studii la Berlin, audiind prelegerile lui Husserl și cursurile lui Martin Heidegger, Sartre predă filosofie la licee din Paris, Le Havre și Laon. În 1938 debutează editorial cu primul său roman, Greața, care condensează ideile sale filosofice dezvoltate mai târziu. Ca urmare a participării sale din anul 1940 la Războiul Ciudat, este luat prizonier de către germani, fiind eliberat un an mai târziu. Se alătură unor grupuri intelectuale anti-naziste din Paris, printre care și grupul Socialism și libertate. În anul 1943 pune în scenă piesa anti-totalitară Muștele, întrucât gruparea lor nu intrase în vizorul GESTAPO-ului. În același an publică opera filosofică care stă la temeliile existențialismului francez, Ființa și neantul.
sursă foto: anticariat-unu.ro
În anul 1945 lansează revista Les Temps Modernes, redactând manifestul cu ajutorul fenomenologului Maurice Merleau-Ponty. În următorul an conferențiază la Sorbona pe tema Existențialismul este un umanism, expunând filosofia și morala existențialistă. În acea perioadă a vieții sale, cu precădere între anii 1951-1954, Sartre dezvoltă o simpatie asumată pentru ideologia comunistă ca alternativă, ceea ce determină distrugerea unor prietenii, cum ar fi cea cu scriitorii Albert Camus, André Gide și André Malraux.
Jean-Paul Sartre, alături de Albert Camus (stânga). Sursă foto: jones-aucunachatrequis.blogspot.com
În 1968, în urma evenimentelor din Cehoslovacia, filosoful se dezice de așa-zisul socialism real, rămânând pe pozițiile unui intelectual dizident de stânga. Considerând că un om nu merită să fie consacrat în timpul vieții, refuză Premiul Nobel pentru literatură, gest condamnat de opinia publică. Suprasolicitarea intelectuală și politică îl determină să consume narcotice în mod excesiv, ceea ce duce la deteriorarea sănătății sale. Deși are probleme din ce în ce mai grave cu vederea, fondează ziarul politic de stânga Libération.
sursă foto: rador.ro
Jean-Paul Sartre se stinge din viață la data de 15 aprilie 1980, în spitalul Broussais din Paris, din cauza emboliei pulmonare. A fost înmormântat la cimitirul Montparnasse, oameni din întreaga lume însoțind cortegiul funerar. Moartea sa a stârnit reacții puternice, Sartre fiind considerat filosoful libertății. Un tânăr a considerat moartea existențialistului o nedreptate de neconceput, afirmând „Am fost la manifestația împotriva morții lui Sartre”.
Dintre operele scriitorului amintim, din domeniul filosofiei: Imaginația (1936), Imaginarul. Psihologie fenomenologică a imitației (1940), Caiete pentru o morală (publicat postum în 1983), dintre romane: Zidul (1939), Scrieri de tinerețe (publicat postum, în 1990), dintre piese de teatru: Diavolul și bunul dumnezeu (1951), Uși închise (1945), Mâinile murdare (1948), eseistică: Situații (1947-1976), vol.II Literatură și angajament (1948), vol. VI Poblemele marxismului, 1 (1964).
sursă foto: goodreads.com
În cele ce urmează, prezentăm câteva dintre cele mai memorabile citate semnate de Jean-Paul Sartre:
„Libertatea este ceea ce faci cu ceea ce ți s-a făcut.”
„Fiecare om trebuie să-și inventeze propriul drum.”
„Să fii liber nu înseamnă să faci ce vrei, ci să știi că poți să vrei.”
„Ne jucăm de-a eroii fiindcă suntem lași, ne jucăm de-asfinții fiindcă suntem răi; ne jucăm de-a asasinii fiindcă murim de dorința de-a ne omorî aproapele; ne jucăm fiindcă ne-am născut mincinoși.”
„Fără Dumnezeu nu există scop, valoare sau sens în lume.”
„Un partid poate fi întotdeauna doar un mijloc. Și întotdeauna există un singur scop: puterea.”
„Dumnezeu e singurătatea oamenilor.”
„Esența omului este libertatea de a alege. Omul este condamnat să fie liber, își alege libertatea, esența, și-n aceasta constă măreția, disperarea și neliniștea lui.”
sursă foto: notevenpast.org
Citește și Simone de Beauvoir – „Nu-mi fac iluzii că mă vei iubi din nou.”
M-am născut în Cluj-Napoca, județul Cluj, la data de 22 ianuarie 1995. Am absolvit Liceul de Coregrafie și Artă Dramatică „Octavian Stroia” (secția artă dramatică, promoția 2010-2014), Facultatea de Istorie și Filosofie (secția Filosofie, nivel licență) în cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca (promoția 2015-2018) și cursurile masterale ale Facultății de Litere, în cadrul aceleiași universități (masteratul de Studii Literare Românești, promoția 2018-2020). Am publicat poezii în revistele „Literatura de Azi”, „Cenaclul de la Păltiniș”, „eCreator” și „EgoPHobia”, fiind membră a Cercului Literar de la Cluj, începând cu iarna anului 2017 până în vara anului 2018 și membră a Cenaclului Literar Studențesc „Vox Napocensis” începând cu luna decembrie a anului 2019 până în luna mai a anului 2020. De asemenea, am publicat texte de proză scurtă în revista on-line „Catchy”. În anul 2021 am publicat un grupaj de poezii în antologia bilingvă (româno-suedeză) a editurii Bifrost „Echivalențe”. Momentan, urmez cursurile Școlii Doctorale de Filosofie în cadrul Facultății de Istorie și Filosofie, Universitatea „Babeș-Bolyai” (Cluj-Napoca), pregătind o teză de doctorat în domeniul eticii aplicate.
