Când vine vorba de mari actrițe, puține nume strălucesc cu o asemenea intensitate precum cel al lui Sarah Bernhardt. Cunoscută și ca „Divina Sarah”, ea a dominat scena europeană și americană la sfârșitul secolului al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea. Despre aceasta se spunea că este „Regina Tragediei” și cu siguranță, a dominat scenele teatrului mondial cu o pasiune și un talent care rămân legendare.
Născută în inima Parisului în 1844, cu numele de Henriette-Rosine Bernard, trecutul ei a fost învăluit în mister. Crescută de o mamă curtezană și având o relație obscură cu tatăl ei, Sarah a avut un debut în viață tumultuos. S-a spus că această copilărie instabilă i-a oferit combustibilul emoțional necesar pentru unele dintre cele mai memorabile interpretări ale sale. A fost trimisă la o școală de călugărițe din Auteuil, unde a dezvoltat o pasiune pentru religie și considera să devină călugăriță. În cele din urmă, mama ei a decis să-i îndrume pașii spre teatru și a intrat la Conservatorul de Paris în 1859. A fost acceptată la Comédie-Française în 1862, dar și-a făcut un nume la Odéon Theatre. Sarah era cunoscută pentru stilul său dramatic și pentru abilitatea sa de a se transforma complet în personaje. Rolurile ei celebre includeau lucrări de Victor Hugo, Alexandre Dumas și Racine.
Se spune că Oscar Wilde, fascinat de geniul ei, a declarat: „Sarah Bernhardt este nemuritoare. Ea trăiește în memoria noastră ca artă supremă a expresiei în voce și în mișcare.” Wilde nu era singurul său admirator. Audiențele din toată lumea erau captivate de farmecul și energia ei. A călătorit extensiv, având turnee în Europa, America de Nord și America de Sud. A fost extrem de populară în Statele Unite și a făcut mai multe turnee acolo.
Excentricitățile sale erau la fel de legendare ca și talentul ei. Se spune că dormea într-un sicriu, crezând că aceasta o ajuta să se conecteze cu personajele tragice pe care le interpreta. O altă zvon a sugerat că avea un leopard ca animal de companie. Despre aceste excentricități, Mark Twain a spus odată: „Există cinci actrițe de geniu: Sarah Bernhardt, Sarah Bernhardt, Sarah Bernhardt, Sarah Bernhardt și Sarah Bernhardt.”
Sarah Bernhardt este adesea descrisă ca prima „vedetă internațională” a teatrului și a deținut această titulatură datorită combinației dintre talentul său remarcabil, personalitatea carismatică, sensul afacerilor și capacitatea ei de a se promova. În afară de actorie, Sarah a fost și sculptor, pictoriță și scriitoare, adăugând astfel și alte elemente suplimentare la faima sa.
Mari iubiri
Sarah Bernhardt a fost nu doar o forță de neoprit pe scenă, ci și o femeie cu o viață personală plină de pasiuni și iubiri. Multe dintre relațiile sale au fost intens comentate și speculațiile și-au făcut adesea loc printre bârfele de la acea vreme.
Maurice Bernhardt: Sarah a avut un fiu, Maurice, născut în 1864. Tatăl lui Maurice a fost supus multor speculații, iar printre numele vehiculate se află ducele de Morny, un influent politician și finanțator francez.
Victor Hugo: Se zvonește că Sarah ar fi avut o relație cu celebrul scriitor Victor Hugo, deși detaliile acestei relații sunt neclare și, probabil, sunt în mare parte legendă.
Lou Tellegen: Actorul olandez Lou Tellegen a fost legat de Bernhardt, iar relația lor a fost foarte mediatizată. Cu toate acestea, relația nu a durat, și Tellegen s-a căsătorit ulterior cu alte femei.
Jean Mounet-Sully: Alt mare actor al vremii, Mounet-Sully și Sarah au fost frecvent asociați și s-a crezut că ar fi avut o relație, deși, din nou, detaliile sunt incerte.
Jean Richepin: Un alt scriitor cu care Bernhardt a fost asociată, relația lor este puțin documentată, dar se crede că au avut o legătură în anii 1870.
Artistul Philippe de Chennevières și prințul Henri de Ligne sunt doar doi dintre ceilalți bărbați care au fost, de asemenea, legați romantic de Sarah Bernhardt.
„Viața curge mai repede decât un râu în timpul ploilor de primăvară.”
„Legenda lui Sarah Bernhardt a devenit atât de grandioasă încât reala Sarah Bernhardt nu poate trăi în umbra ei.”
„Nu ești actor dacă nu ești posesorul unei sensibilități neobișnuite.”
„Fericirea este o bucurie efemeră, iar frumusețea e ceva foarte subiectiv. Și, dacă vrei să știi, nu le consider pe ambele esențiale.”
„Actoria nu este o chestiune de a spune ceva, ci de a sugera ceva.”
„A fi fericit este o boală. Singurul mod de a fi sănătos este să nu te gândești la fericire.”
Însă, dincolo de fațada publică, Sarah era o femeie de o adâncime neașteptată. Nu doar că a devenit un simbol al teatrului, dar a fost și sculptoriță, pictoriță și autoare. În timpul Primului Război Mondial, a transformat teatrul său într-un spital, demonstrând compasiunea și curajul care ardeau în inima ei.
Moartea sa în 1923 a încheiat o eră, dar legenda ei continuă să trăiască. Divina Sarah, cu spiritul ei indomabil și talentul inegalabil, rămâne o inspirație pentru artiștii de pretutindeni. Se spune că viața imită arta, dar în cazul lui Sarah Bernhardt, viața ei a fost artă. Denumită de Victor Hugo „Vocea de Aur”, dar și de alții „Divina” sau „Împărăteasa teatrului”, ea este considerată de mulți ca fiind una dintre cele mai mari tragediene franceze ale secolului al XIX-lea. Prima „stea” internațională, ea este prima actriță care a făcut turnee triumfale pe cinci continente, Jean Cocteau inventând pentru ea expresia de „monstru sacru”.
Capodopere
Deși este cunoscută în principal ca actriță de teatru, a făcut și câteva incursiuni în lumea cinematografiei, în special în perioada incipientă a filmului. Iată câteva filme notabile în care a jucat:
„La Dame aux Camélias” (1911): O adaptare a operei lui Alexandre Dumas-fiul, în care Bernhardt a jucat rolul principal, Marguerite Gautier. Acesta a fost unul dintre primele sale filme.
„L’Assassinat du Duc de Guise” („The Assassination of the Duke de Guise”) (1908): În acest film istoric, Bernhardt a jucat rolul contesei de Montsoreau.
„Adrienne Lecouvreur” (1913): Un film bazat pe viața unei faimoase actrițe franceze din secolul al XVIII-lea. Bernhardt a interpretat-o pe Adrienne, rol pe care îl interpretase și pe scenă.
„La Tosca” (1908): Bazat pe piesa lui Victorien Sardou și pe opera lui Puccini, Bernhardt a jucat rolul principal, Floria Tosca.
„Elisabeth, reine d’Angleterre” („Queen Elizabeth”) (1912): În acest film, Bernhardt a interpretat-o pe regina Elisabeta I a Angliei.
