Se ia o cretă şi aşa, de jur împrejurul picioarelor, se face un cerc maaare, se sare cu amîndouă picioarele înăuntru: asta e casa mea! apoi de jur împrejur se face zid şi casă peste casă, cercul rămîne curat şi deschis ca o inimă!
Aşa se nasc cetăţile şi apoi trupul lor creşte, ca un copil ce nu mai încape în haine, aşa iese şi cetatea pe dinafara zidului şi se lăţeşte, lărgeşte, lungeşte. Dar în mijlocul ei rămîn insule curate, pieţele, oaze de piatră.
Bum-bum bate inima lor bătrînă…
Şi iată cum azi mai mergem şi noi prin ele în gînd, în amintire sau cu piciorul le măsurăm. Să poposim o clipă aici!
N-aş fi schimbat, dărîmat nimic din Piaţa Huet, de-aş fi putut. În tăcerea ei seculară şi-a păstrat chipul fermecător şi romantic. Pe vremuri se ţinea aici, uneori, tîrg (de vechituri). Atunci liniştea îi era tulburată de vacarmul precupeţilor. Altfel, este o oază de umbră şi linişte. Şi, de vrei să te fofilezi prin umbra clădirilor, o trecere ascunsă privirii scormoneşte în trupul caselor şi te poartă cum ai zice „Schusterloch” direct în Piaţa Mică!
Aşa însăilate stau pieţele la noi!
Şi precupeţele mîndre, cu faţă umbrită de pălării, se ţin demne, drepte şi elegante la o şuetă, în gura tunelului, ca şi cum esenţială ar fi informaţia la trecerea dintr-o parte în alta. Doar mă întreb ce-o fi cărat negustorul în coşul lui imens de paie, împletit? Poate găini vii de vînzare? Vă spun, cu siguranţă însă, traistă de aceea mai poţi vedea chiar şi azi pe la noi, din Mărginime venită, legată cu nod la breteală şi mîndru atîrnată la încheietură. Un băiat în faţa magazinului îşi pune o dorinţă, poate rostită, poate doar gîndită…
Adriana Moscicki – Piaţa Huet // Huetplatz // Huet-tér
(Carte Poștală necirculată. Text verso: România Cartă Postală Nr 2. Jos. Drotleff. Sibiu. 1920 – Hermannstadt Reproducere oprită – Nachdruck verboten)
