În zori
În zori,
în păr cu-arome de iarbă verde şi de caprifoi,
eu voi pleca,
încuie uşa după amândoi
să nu vezi haosul de-afară,
să nu mă dori,
să nu te doară;
îţi voi lăsa pe noptieră
un bol cu apa vieţii
efemeră,
iar lângă el bănuţul şi un ou roş
(ca-n zi de Paşti),
să fii cel mai frumos,
ce dacă învierea se amână?
fă-ţi semnul crucii, în frunte,
cu roua de pe mână;
pe masă, ai să găseşti bucăţi de lună ne-mplinită,
pe jumătate goală,
cu gust de amintiri şi portocală,
pune deoparte una pentru mine
să-mi ţină de urât pe drum,
în întunericul ce vine
alte lumini nu mă ajung;
să nu te întristezi…
ne vom juca de-a soarta,
de-a viaţa
şi de-a moartea,
mă voi amesteca prin stele,
tu prinde-mă de mână,
să-mi poţi citi în ochi
promisiuni de noapte bună
Un poem de Anda Nacu Pătruț
