Să dispari – Miruna-Maria Miron

 

Poate cândva n-o să mai doară,

Poate.

N-o să mai ardă,

N-o să mă trezesc

Cu gândul ăsta obsedant

Al inevitabilei stârpiri.

Poate.

Acum doare,

Nu doar că doare,

Arde.

Arde cu sete.

Cu furie,

Cu lacrimi,

Cu sânge clocotit,

Arde cu fiecare nerv al meu

Încă funcțional,

Încă viu,

Încă tânăr.

Pe mine până și lacrimile mă dor,

Pe mine până și neputința mă doare.

Știți ce-nseamnă să vă doară neputința?

Să nu știți.

Știți ce-nseamnă să fiți scuipați în orgoliu

Și să zâmbiți frumos,

Să vă ștergeți elegant,

Cu batista bunului-simț?

Să nu știți.

Vă mai întreb:

Știți ce-nseamnă să suferiți în tăcere?

O să știți.

Și după ce veți afla,

Pe mine să mă lăsați dracului în pace,

Să mă lași dracului în pace,

Atât te rog:

Să dispari de tot din gând!

***

Citește și MART(I)E