E cea mai frumoasă zi din an, Ziua Mamei (Muttertag).
La mulți ani fericiți, cu bucurii și multă, multă sănătate celor care ne-au dat viață și ne-au crescut, femeilor care și-au pus întreaga existență la temelia devenirii noastre!
Strângeți-vă în brațe mamele și mulțumiți-le azi, o dată în plus, pentru că sunteți.
Și nu uitați: „Cele mai dulci sunete dăruite muritorilor, Sunt Mama, Acasă și Paradis.” William Goldsmith Brown
*****
Regele Mihai: „Ce îmi aduc aminte așa de bine despre Regina Maria este iubirea ei pentru țara noastră, înca de când eram mic copil. Totdeauna îmi vorbea despre frumusețile tării și despre oamenii simpli din sate, pe care îi iubea așa de mult, despre viața lor de toate zilele. Mă simțeam, parcă crescând, de multe ori în spiritul ei, vazând cât de frumoasă țară ne-a dat Dumnezeu ca s-o iubim. Mai țin minte de vorbirile cu dânsa, la sfârșit de săptămâna, fie la Balcic, Bran, Cotroceni, Pelișor sau Copăceni, care mi-au dat aceeași înțelegere ca a ei, și care o simt și astăzi dupa atâția ani. Bunătatea ei față de tinerii și copiii pe care îi întâlnea. Îi voi fi totdeauna recunoscător bunicii mele că a fost lânga mine și m-a susținut în momente grele. Regina Maria a fost o Regina respectată și iubită pentru tot ce a facut pentru România și darea ei de sine pentru țara noastră. Mihai.“
Despre 10 mai
Foto: 9 septembrie 1923
*****
Celebra pictură „Bătaie cu flori la Șosea” de Ștefan Luchian, aflată acum la Muzeul de Artă din București, amintește de una dintre cele mai spectaculoase tradiții de Ziua Regelui.
Ziua națională, la 10 Mai, era sărbătorită de toți românii care luau parte la o bătaie de flori la Șosea. În 1917 a fost interzisă ca urmare a ocupației germane a României, iar în 1947 este interzisă definitiv de regimul comunist, după abdicarea regelui Mihai I al României.
*****
Ziua Regelui sau Ziua Regalității a fost Ziua națională a României între 1866-1916 și 1918-1947. Era sărbătorită la 10 mai.
În 1866, la 10 mai, Principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen ajunge la București și este încoronat ca rege al României.
Regele Mihai I (Istrocolor)
Ziua Regelui sărbătorea proclamația de independență a Senatul României față de Imperiul Otoman, proclamație care a avut loc la 10 mai 1877, în timp ce se purta Războiul de Independență al României.
*****
Marea Ducesă Ecaterina Pavlovna a Rusiei (rusă Екатерина Павловна) (10 mai 1788 – 9 ianuarie 1819) a fost al șaselea copil al Marelui Duce, mai târziu Țarul Pavel I al Rusiei și a celei de-a doua soții Sophie Dorothea de Württemberg.
A devenit regină de Württemberg prin căsătoria cu verișorul său primar Prințul Moștenitor William care a devenit regele William I de Württemberg în 1816.
A fost foarte apropiată de fratele ei mai mare Țarul Alexandru I. De-a lungul vieții ei a menținut o relație apropiată cu el. Se spune că Ecaterina a fost sora preferată a lui Alexandru și una dintre puținele persoane pe care Țarul le-a iubit necondiționat. Scrisorile lui către Ecaterina conțin expresii ca „Sunt al tău, inimă și suflet pentru toată viața”, „Cred că te iubesc mai mult cu fiecare zi care trece”, și „să te iubesc mai mult decât o fac este imposibil”.
*****
„Ce este pictura? Este lucrul printr-un zid de fier invizibil, care pare să stea între ceea ce se simte şi ceea ce se poate face.” ( Hokusai)
Hokusai, cunoscut și sub numele de Katsushika Hokusai (31 octombrie 1760 – 10 mai 1849) a fost un pictor ukiyo-e japonez. Născut în capitala Edo (actualmente Tokio) cu prenumele Tokitarō, a folosit în timpul vieții mai multe pseudonime, numele de Hokusai începând să îl folosească în 1796. Din 1798 își va semna picturile și stampele cu numele Hokusai, ilustrațiile publicate pe bani proprii le va semna cu numele Tasumasa, ilustrațiile unor scrieri de ficțiune le va semna cu numele de Tokitarō, iar alte stampe sau cărți comerciale le va semna cu numele de Kakō (sau Sorobeku). În 1800 începe să își spună Gakyōjin Hokusai („Hokusai cel nebun după pictură”).
Seria Fugaku sanjūrokkei („36 de imagini ale Muntelui Fuji”) a început să fie publicată în 1831, seria Fugaku hyakkei („100 de imagini ale Muntelui Fuji”) începe să fie publicată cam în 1834, iar ultima mare serie de stampe Hyakunin isshu uba ga etoki („Ilustrații pentru 100 de poeme”) începe să fie publicată pe când se retrăsese de la Edo la Uraga, pe peninsula Miura, la sud de Tokio, între 1834 și 1836. Această ultimă serie, care avea ca intenție să ilustreze toate cele 100 de poeme din colecția Hyakunin isshu n-a fost niciodată dusă la sfârșit, fiind sistată după cea de-a 27-a ilustrație.
*****
S-A NĂSCUT ÎN 10 MAI … 
„Reuşita unei producţii stă în atenţia acordată detaliilor.” (David O. Selznick)
David O. Selznick (10 mai 1902 – 22 iunie 1965), producător de film, scenarist și director de studio de film american s-a născut în Pittsburg, Pennsylvania în familia unor evrei lituanieni. Este cunoscut mai ales pentru producțiile ‘Gone with the Wind’ (1939) și ‘Rebecca’ (1940), ambele oferindu-i câte un premiu al Academiei pentru cel mai bun film.
Selznick a adăugat „O” pentru a se distinge de un unchi cu același nume și pentru că el credea că are fler.
*****
Cu cât cânți mai încet, cu atât vei fi auzit mai tare.” (Donovan)
Donovan Phillips Leitch, cunoscut ca Donovan (10 mai, 1946), este un folkist britanic, originar din Scoţia, care a intrat în atenția publicului în 1965 cu o serie de apariții la programul de TV „Ready Steady Go!”. A fost prieten cu mulți muzicieni cunoscuți, precum The Beatles (învățându-i pe John Lennon și pe Paul McCartney să ciupească corzile de chitară), Joan Baez, Bruce Springsteen, și alții.
A fost unul dintre membrii marcanți ai așa-numitei „Invazii britanice”. Multe dintre melodiile sale de succes au fost înregistrate avându-l ca producător pe Mickie Most, care îi fusese recomandat de Allen Klein, managerul formației The Rolling Stones (și mai târziu al Beatleșilor). La unele înregistrări ale sale, Donovan a avut parte de colaborări cu muzicieni de studio cunoscuți, cum au fost, de exemplu, Jimmy Page sau John Paul Jones (viitori membri ai grupului Led Zeppelin).
*****
CÂNTECUL ZILEI … 
(I JUST) DIED IN YOUR ARMS – CUTTING CREW (1986)
„(I Just) Died In Your Arms” a fost single-ul de debut al trupei engleze pop rock Cutting Crew, lansat în iulie 1986 ca single de pe albumul lor de studio de debut, „Broadcast”. Melodia a fost scrisă de solistul Nick Van Eede, produs de Terry Brown, John Jansen și trupă, și mixată la Utopia Studios din Londra de Tim Palmer.
Oh I, I just died in your arms tonight
It must have been something you said
I just died in your arms tonight
I keep lookin’ for somethin’ I can’t get
Broken hearts lie all around me
And I don’t see an easy way to get out of this
Her diary, it sits by the bedside table
The curtains are closed, the cats in the cradle
Who would’ve thought that a boy like me could come to this
Oh I, I just died in your arms tonight
It must’ve been something you said
I just died in your arms tonight
Oh I, I just died in your arms tonight
It must’ve been some kind of kiss
I should’ve walked away
I should’ve walked away
Is there any just cause for feelin’ like this?
On the surface, I’m a name on a list
I try to be discreet, but then blow it again
I’ve lost and found, it’s my final mistake
She’s loving by proxy, no give and all take
‘Cause I’ve been thrilled to fantasy once too many times
Oh I, I just died in your arms tonight
It must’ve been something you said
I just died in your arms tonight
Oh I, I just died in your arms tonight
It must’ve been some kind of kiss
I should’ve walked away
I should’ve walked away
It was a long hot night
She made it easy, she made it feel right
But now it’s over, the moment has gone
I followed my hands not my head, I know I was wrong
Oh I, I just died in your arms tonight
It must’ve been something you said
I just died in your arms tonight
I, I just died in your arms tonight
It must’ve been some kind of kiss
I should’ve walked away
I should’ve walked away.
Imaginile au rol pur ilustrativ și cultural!
