Gândul zilei: ,,Oricât de intensă ar fi vibrația sau prospețimea realității, ea nu se poate măsura cu ce este în stare un om să închidă în adâncul sufletului său.” „Marele Gatsby” – Francis Scott Fitzgerald

*****

„Oamenii cei mai cinstiţi sunt gata să comită cele mai teribile înşelătorii, dacă li se spune că sunt pentru o cauză dreaptă.”
Edgar Wallace (n. 1 aprilie 1875, Greenwich, Londra – d. 10 februarie 1932, Hollywood, California) a fost un scriitor englez de thriller (romane criminalistice), regizor și jurnalist.


Romanul său criminalistic cel mai renumit este „Vrăjitorul” care a fost prezentat și ca piesă de teatru, iar romanul său „The Squeaker” (Trișorul) (1930) a fost ecranizat sub regie proprie. Romanele lui Wallace vor fi traduse în 44 de limbi prin anii 1940.
Wallace suferă mult de pe urma succesului său, devine supraponderal, îmbolnăvindu-se de diabet, care, nefiind tratat, îi va deveni fatal. Aflat într-o călătorie prin SUA, moare la vârsta de 57 de ani.
În Germania (1959) este prezentat filmul „Der Frosch mit der Maske” (Broasca mascată), ceea ce a declanșat o popularitate deosebită a scriitorului englez, urmând 38 de ecranizări a romanelor sale în Europa de vest.

*****

„Oamenii care luptă pot pierde. Oamenii care nu luptă, au pierdut deja.”
Bertold Brecht, născut Eugen Berthold Friedrich Brecht, (n. 10 februarie 1898, Augsburg, Regatul Bavariei — d. 14 august 1956, Berlinul de Est, Republica Democrată Germană) a fost un dramaturg, poet și regizor german.Inițial expresionist, întemeietor al instituției teatrale „Berliner Ensemble”, inițiator al „teatrului epic”, a promovat o nouă teorie și practică a teatrului, bazate pe efectul distanțării epice.A fost unul dintre cei care au revoluționat teatrul secolului 20.

Sursă foto: fineartamerica

*****

ASTĂZI AR FI ÎMPLINIT 94 DE ANI … 🥀
„Dacă muzica noastră va supraviețui, ceea ce nu am nici o îndoială că o va face, atunci o va face pentru că este bună.” (Jerry Goldsmith)
Născut pe 10 februarie 1929 în Los Angeles, din părinți evrei originari din România, Jerrald King Goldsmith (10 februarie 1929 – 21 iulie 2004) a fost un compozitor și dirijor american, cunoscut mai ales pentru munca sa în film și televiziune. A compus partituri pentru 5 filme în franciza Star Trek și 3 în franciza Rambo, precum și pentru Logan’s Run, Planet of the Apes, Patton, Chinatown, Poltergeist, Gremlins, Hoosiers, Total Recall, Air Force One, LA Confidential, Mulan și Mumia. A colaborat cu unii dintre cei mai performanți regizori ai istoriei filmului, printre care Robert Wise, Howard Hawks, Otto Preminger, Joe Dante, Richard Donner, Roman Polanski, Ridley Scott, Michael Winner, Steven Spielberg, Paul Verhoeven și Franklin J. Schaffner.
Goldsmith a fost nominalizat la 6 premii Grammy, 5 premii Primetime Emmy, 9 premii Globul de Aur, 4 premii British Academy Film și 18 premii Oscar.
*****
„Chibzuiţi liniştit în voi şi veţi recunoaşte că dragostea e libertate prin aceea că e creaţie. Cine iubeşte un om îl naşte din nou. Cine iubeşte pe Dumnezeu a şi realizat, fie numai o clipa, divinul în sine, a scăpat de sclavia „legii”, e liber. Căci dragostea e prinos, adică generator, ce scapă din socoteala strictă a raportului dintre cauză şi efect.„
(Scrisori catre fiul si fiica mea)
Alice Voinescu (n. Steriadi, 10 februarie 1885, Turnu Severin – d. 4 iunie 1961 București) a fost o scriitoare, eseistă, profesoară universitară, critic de teatru și traducătoare română. ”Alice Voinescu a fost o mare intelectuală, mare conferențiară, profesoară celebră, prietenă cu mari scriitori și cărturari europeni André Gide, Roger Martin du Gard, André Malraux, Paul Desjardins ș.a. Alice Voinescu era „un suflet frumos” cum spuneau mulți din cei care au cunoscut-o. Ea credea în forța omului, în frumuseţea „trestiei gânditoare” şi în progres – ca întrupare a unei atitudini morale, dar şi ca acţiune a individului şi a speţei.”, conchide Monica Negru într-un studiu dedicat scriitoarei.
A fost prima româncă doctor în filosofie (Sorbona, Paris, 1913). Teza sa de doctorat, publicată la Paris, trata școala filozofică neo-kantiană de la Marburg. În 1948 a fost pensionată de la catedră și a petrecut un an și șapte luni de închisoare la Jilava și la Ghencea. După detenție, a avut domiciliul obligatoriu în comuna Costești de lângă Târgu Frumos până în 1954.
A creat Catedra de estetică și istoria teatrului la Conservatorul Regal de Muzică și Artă Dramatică din București. A publicat cărți de filosofie, estetică și teatru. Postum îi apare și masivul Jurnal care acoperă perioada interbelică și cea comunistă.
*****
NĂSCUT ÎN 10 FEBRUARIE … 🥀
„Omul este născut pentru a trăi și nu pentru a se pregăti pentru a trăi”. (Boris Pasternak)
Poetul, romancierul și traducătorul literar rus Boris Leonidovici Pasternak (10 februarie 1890 – 30 mai 1960) s-a născut la Moscova la 10 februarie 1890 într-o familie evreiască bogată și asimilată. Tatăl său a fost pictorul postimpresionist Leonid Pasternak, care a predat la Școala de Pictură, Sculptură și Arhitectură din Moscova. Mama lui a fost Rosa Kaufman, o pianistă de concert și fiica industriașului din Odesa Isadore Kaufman. Pasternak a avut un frate mai mic, Alex, și două surori, Lydia și Josephine. Familia a pretins descendența pe linie paternă din Isaac Abarbanel, faimosul filosof evreu sefard din secolul al XV-lea, comentator al Bibliei și trezorier al Portugaliei.
Compusă în 1917, prima carte de poezii a lui Pasternak, „Sora mea, viața”, a fost publicată la Berlin în 1922 și a devenit în curând o colecție importantă a literaturii rusă. Traducerile lui Pasternak ale pieselor de teatru de Goethe, Schiller, Calderón de la Barca și Shakespeare sunt foarte populare în rândul publicului rus.
Pasternak este autorul romanului Doctor Jivago (1957), acțiunea căruia se desfășoară între Revoluția Rusă din 1905 și al Doilea Război Mondial. Romanul a fost respins de la publicare în URSS, însă manuscrisul a fost introdus ilegal în Italia unde a și văzut tiparul pentru prima dată. Pasternak a primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1958, eveniment care a înfuriat Partidul Comunist al Uniunii Sovietice, fapt ce l-a forțat să refuze premiul. În cele din urmă, în 1989, fiul lui Pasternak, Yevgeny, a acceptat premiul în numele tatălui său. Începând din 2003 Doctor Jivago face parte din programa școlară rusă.
*****
IN MEMORIAM … 🥀🕯️
„Am încetat să mai cred în Moş Crăciun când aveam şase ani. Mama m-a luat să-l văd într-un magazin şi el mi-a cerut un autograf.” (Shirley Temple)
Shirley Temple Black (23 aprilie 1928 – 10 februarie 2014) a fost o actriță, cântăreață, dansatoare, femeie de afaceri și diplomată americană, box-office numărul unu al Hollywood-ului în calitate de actor-copil în perioada 1934-1938. A fost numită ambasador al Statelor Unite în Ghana și în Cehoslovacia și a ocupat funcția de șef al Protocolului Statelor Unite. A apărut în 43 de filme, între vârstele de 3 și 21 de ani. Temple s-a retras din film în 1950, la vârsta de 22 de ani. A fost distinsă cu numeroase premii și distincții, inclusiv Kennedy Center Honours și un Screen Actors Guild Life Achievement Award. Se află pe locul 18 pe lista Institutului American de Film la categoria cu cele mai mari legende de sex feminin americane ale cinematografiei clasice de la Hollywood.
*****
SĂRBĂTORITA ZILEI … 🥂🎂💐
„Realizările nu au culoare.” (Leontyne Price)
Revista Time i-a caracterizat vocea „bogată, suplă și strălucitoare, capabilă să se ridice fără efort de la un mezzo fumuriu la aurul pur de soprană al unui Do înalt perfect interpretat.”
Mary Violet Leontyne Price (10 februarie 1927) este o soprană americană. Născută și crescută în Laurel, Mississippi, a câștigat aprecieri internaționale în anii ’50 și ’60 și a fost primul afro-american care a devenit un interpret principal la Metropolitan Opera și unul dintre cei mai populari cântăreți clasici americani din generația ei. Soprano lirico spinto, a fost considerată deosebit de potrivită pentru eroinele operelor din „perioada mijlocie” a lui Verdi: Aida, Leonora din Il trovatore, Leonora do Vargas în La forza del destino și Amelia în Un ballo in maschera. De asemenea, a fost remarcată pentru interpretările rolurilor principale în opere de Giacomo Puccini și Wolfgang Amadeus Mozart. După retragerea din operă, a continuat să apară în recitaluri și concerte orchestrale până în 1997.
Printre numeroasele sale distincții, mai multe decât orice alt cântăreț clasic, se numără Medalia prezidențială a libertății (1964), Medalia Spingarn (1965), Centrul Kennedy Honors (1980), Medalia națională a artelor (1985), Premiul cu placa de aur al Academiei Americane de Realizare (1986), 19 premii Grammy pentru recitaluri de operă și melodie și opere complete și un Premiu pentru realizarea vieții.