Tradiția populară spune că de Anul Nou se înnoiesc toate și de aceea oamenii trebuie ca în prima zi să-și pună un gând bun, ca să le meargă bine tot anul:
„Atunci să te păzesti să nu te superi, să nu te sfădești, să fii vesel și tot anul așa vei fi”.
Poate că ar trebui să învățăm din bucuria și simplitatea copiilor ce înseamnă adevărata fericire!

“Dacă ne-am apuca să povestim în mod sincer tot ceea ce am făcut sau numai am gândit în timpul vieţii noastre, n-am mai cuteza să scoatem capul în lume.”
Gian Dauli

„Europa nu va fi făcută dintr-o dată sau conform unui singur plan. Acesta va fi construit prin realizări concrete care creează mai întâi o solidaritate de facto.„
În fiecare an, pe 1 ianuarie, Ziua Euro sărbătorește emiterea unității monetare a Uniunii Europene.
Denumirea de euro a fost adoptată oficial la 16 decembrie 1995, iar moneda euro a apărut la 1 ianuarie 1999, după mai bine de peste 30 de ani de planificări. După ani și ani de negocieri dure și o mulțime de opoziții din partea Regatului Unit, moneda s-a născut practic în 1999. Cu toate acestea, bancnotele reale și monedele nu au circulat decât din ​​2002. De atunci, euro s-a extins odată cu creșterea constantă a numărului de țări aparținând UE. În prezent este utilizat zilnic de aproximativ 334 de milioane de europeni din Austria, Belgia, Cipru, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Luxemburg, Malta, Țările de Jos, Portugalia, Slovacia, Slovenia și Spania și se așteaptă să fie introdus în multe alte țări în viitorul apropiat.

„Mă pot încrede mai mult în duşmani cinstiţi decât în prieteni falşi.”
Lorenzo de’ Medici (n. 1 ianuarie 1449 – d. 9 aprilie 1492) a fost un politician italian și conducător al Republicii Florentine în timpul Renașterii italiene. Cunoscut și sub numele de Lorenzo Magnificul (Lorenzo il Magnifico) de către florentinii contemporani, a fost diplomat, politician și un cunoscut îndrumător al savanților, artiștilor și poeților. Viața sa poate fi asociată cu apogeul Renașterii italiene timpurii, iar moartea sa a marcat încheierea epocii de aur a Florenței.
Datorită lui Lorenzo, capitala Republicii atinge maxima sa frumusețe, impunându-se pe plan economic și cultural, nu doar în Italia, ci în întreaga Europă. Florența devenise leagănul Renașterii italiene și centrul unde iradia civilizația renascentistă. Grijile sale pentru Florența au încurajat și au asigurat o înflorire artistică fără precedent. Literat și poet, colecționar de obiecte prețioase și de statui antice, descoperitor de noi talente, Lorenzo a promovat la cel mai înalt nivel literatura și artele. La curtea sa au trăit și au creat personalități renumite precum: Luigi Pulci, Poliziano, Marsilio Ficino, Cristoforo Landino și Pico della Mirandola. Pentru el au lucrat cei mai mari artiști ai timpului, precum Botticelli – exponent de vârf al culturii perioadei respective-, Pollaiolo, Andrea Verrocchio, Ghirlandaio, Leonardo da Vinci și Michelangelo, pe care Magnificul îi ținea aproape de el, la palatul din Via Larga.

” Să fii tânăr nu Înseamnă să ai douăzeci de ani. Înseamnă să fii optimist, să te simti bine, să ai un ideal pentru care să lupți și pe care să-l obții!”
Ana Aslan (n. 1 ianuarie 1897, la Brăila – d. 20 mai 1988, la București) a fost medic român specialist în gerontologie, academician din 1974, director al Institutului Național de Geriatrie și Gerontologie (1958 – 1988).
A evidențiat importanța procainei în ameliorarea tulburărilor distrofice legate de vârstă, aplicând-o pe scară largă în clinica de geriatrie, sub numele de Gerovital. Numeroase personalități internaționale au urmat tratament cu Gerovital: Tito, Charles de Gaulle, Hrusciov, J.F. Kennedy, Indira Gandhi, Imelda Marcos, Marlene Dietrich, Konrad Adenauer, Charlie Chaplin, Kirk Douglas, Salvador Dali. Ana Aslan a inventat (în colaborare cu farmacista Elena Polovrăgeanu) produsul geriatric Aslavital, brevetat și introdus în producția industrială în 1980.
A evidențiat importanța procainei în ameliorarea tulburărilor distrofice legate de vârstă, aplicând-o pe scară largă în clinica de geriatrie, sub numele de Gerovital. Numeroase personalități internaționale au urmat tratament cu Gerovital: Tito, Charles de Gaulle, Hrusciov, J.F. Kennedy, Indira Gandhi, Imelda Marcos, Marlene Dietrich, Konrad Adenauer, Charlie Chaplin, Kirk Douglas, Salvador Dali. Ana Aslan a inventat (în colaborare cu farmacista Elena Polovrăgeanu) produsul geriatric Aslavital, brevetat și introdus în producția industrială în 1980.

S-A NĂSCUT CU 102 ANI ÎN URMĂ … 🥀
„Trupul femeii e ca o vioară şi trebuie sa fii un mare artist ca s-o faci să vibreze cum se cuvine.” (J. D. Salinger)
Scriitorul american Jerome David Salinger (1 ianuarie 1919 – 27 ianuarie 2010) s-a născut în Manhattan, New York, în prima zi a anului 1919. Tatăl său provenea dintr-o familie evreiască de origine lituaniană, iar mama sa era de origine germană, irlandeză și scoțiană.
Este cunoscut mai ales pentru romanul său din 1951 ‘De veghe în lanul de secară’ (The Catcher in the Rye). Înaintea acestui roman, Salinger a publicat mai multe nuvele în revista Story și a servit în al doilea război mondial. În 1948, povestirea sa apreciată de critici ‘O zi perfectă pentru peștele-banană’ ( A Perfect Day for Bananafish) a apărut în The New Yorker, care a devenit publicația pentru o mare parte a lucrărilor sale ulterioare. ‘De veghe în lanul de secară’, inițial destinat adulților, este adesea citit de adolescenți pentru temele sale de angoasă, alienare și ca o critică a superficialității în societate. Protagonistul romanului, Holden Caulfield, a devenit o icoană a rebeliunii adolescentine. Romanul tratează, de asemenea, probleme complexe de inocență, identitate, apartenență, pierdere, conexiune, sex și depresie.
IN MEMORIAM … 🥀🕯️
Se stinge din viață la Londra Johann Christian Bach (5 septembrie 1735 – 1 ianuarie 1782), compozitor german al erei clasice, cel de al optsprezecelea copil al lui Johann Sebastian Bach și cel mai mic dintre cei unsprezece fii ai săi. După o ședere în Italia, timp în care a scris 11 opere, s-a mutat la Londra în 1762, unde a devenit cunoscut sub numele de „Bach al Londrei” sau „Bach englezul” și, în timpul petrecut în viața sa în capitala britanică, a ajuns să fie cunoscut sub numele de John Bach. A jucat un rol în influențarea stilurilor de concert ale lui Haydn și Mozart și a contribuit în mod semnificativ la dezvoltarea noului principiu al sonatei.
„Vinul vechi se poate asemui cu o vioară; este cu atât mai de preţ cu cât a plâns şi a oftat de-a lungul anilor.”