”În vremuri dificile moda este întotdeauna revoltătoare.”

Elsa Schiaparelli

Conștiința publică este asemenea unei plaje fremătătoare de care se lovesc valurile vremii. Unele au o spumă specială care pare să se solidifice și o iau, îndrăznețe, la fugă pe uscat ca să dăinuie mai mult.

Deși nu a câștigat premiul întâi pentru notorietate, Elsa Schiaparelli a pus moțul pe tortul îndrăznelii. Poate că lumea modei ar fi fost mult mai săracă și nu ar mai fi descoperit vreo ”nouă americă” dacă această femeie nu ar fi fost atât de inovatoare și provocator temerară.

Parisul anilor ’30 a clocotit strălucitor sub domnia Elsei. Yves Saint Laurent proclama:

”A plesnit Parisul peste fată. L-a lovit. L-a torturat. L-a vrăjit. Și el s-a îndrăgostit nebunește de ea.”

Rochia Lobster

Schiaparelli a colaborat cu suprarealiștii anilor 1930: Jean Cocteau și Alberto Giacometti ”desenau” pe rochiile ei. Cea mai faimoasă potrivire de gusturi și porniri a fost cea cu Salvador Dali la rochia lobster, extrem de sugestivă sexual – o rochie albă cu un homar roșu uriaș pictat în partea din față, peste pelvis. A fost imediat adoptată de ducesa de Windsor, Wallis Simpson, care a pozat îmbrăcată cu ea în luna de miere.

Elsa Schiaparelli și Salvador Dalì, 1936

A cucerit apoi New York-ul, Londra, Moscova, Hollywood-ul și toți cei care i-au întâlnit creațiile au adus un omagiu glamourului excentric întruchipat în ele. Designul Schiaparelli reflecta rolurile schimbătoare ale femeii și revoluția socială care le-a inspirat.

Practică și capricioasă, în același timp, Elsa Schiaparelli a apelat la muzele ironiei, excentricității și funcționalității, fără a afecta senzualitatea formei feminine.

Rozul Schiaparelli, de la zero

Printre multe, multe alte invenții: fusta pantalon, pălăria nebună, pliurile și rochia petrecută care subliniază sublim talia, ea este mama rozului viu și șocant, similar neon-ului de astăzi.

Elsa Schiaparelli s-a născut în 10 septembrie,1890, la Roma. Cu un tată universitar, un bunic astronom și o mamă descendentă a familiei De Medici, ea a crescut într-un mediu aristocrat și intelectual.

Chiar dacă visul ei era acela de a deveni actriță, Elsa a studiat filosofia, iar în 1911 a publicat o colecție de poeme excesiv de senzuale, „Arethusa”.

A fost motivul pentru care părinții ei au trimis-o la o mănăstire din Elveția. Cum, însă, nu era o pasăre de colivie, în scurt timp a plecat de acolo, înduplecând călugărițele după ce a făcut greva foamei.

În 1913 s-a stabilit la Londra în casa prietenei surorii ei, pe care o ajuta să aibă grijă de copii. În urma participării la o conferință teologică susținută de Contele Wilhelm Wendt de Kerlor, a cedat șarmului acestui teolog cu care s-a căsătorit în 1914. A părăsit astfel Londra și s-a stabilit la New York, în 1916. Împrietenindu-se cu cu Gabrielle Picabia – soția pictorului dadaist, Elsa a intrat în cercul artiștilor avangardiști ai timpului: Man Ray, Marcel Duchamp și Edward Steichen.

Elsa Schiaparelli purtând vestita ”mad cap”, fotografiată de Man Ray, Paris, 1931

În 1922, după ce divorțează, Elsa se mută la Paris, împreună cu fiica ei bolnavă de poliomielită, deoarece se părea că Europa era mult mai avansată în privința tratamentului medical de care Gogo avea nevoie.

În timpul zilei muncea pentru un dealer de antichități, iar seara frecventa faimosul restaurant Le Boeuf sur le Toit care atrăgea toată lumea bună din Paris, fiind scena artelor de avangardă în perioada dintre războaie.

Paul Poiret și puloverul tricotat
Paul Poiret, marele designer vestimentar al vremii a fost fermecat când a văzut încercările ei de a desena câteva modele în timp ce-și aștepta o prietenă. I-a propus să-i poarte hainele și să-i facă reclamă. Avea să fie momentul de cotitură în viața creatoarei, când experiența unei case de modă, luxul, calitatea, designul, materialele, broderiile și formele, au aprins scânteia.
Elsa și-a câștigat rapid independența și a reușit să se exprime liber cu o idee simplă, dar radicală și ingenioasă – un pulover tricotat manual cu un motiv tridimensional, alb negru. Acest pulover a fost considerat o capodoperă de către Vogue, iar America l-a făcut produs vedetă în câteva luni.
Elsa purtând puloverul creație, 1927
”Schiaparelli –Pour le Sport”
Elsa a înființat saloane, ateliere și birouri pe Rue de La Paix, la numărul 4, unde a atârnat firma companiei ”Schiaparelli –Pour le Sport”. Cu colecția de piese tricotate, completată de costume de baie și accesorii,  amestec de haute couture și sport a avut un impact uriaș, iar producătorii de textile din America i-au oferit primele ei acorduri de licență.

Prima femeie creatoare de modă, onorată pe coperta Time

Desenele sale au devenit atât de populare în întreaga lume, încât Revista Time, în 1934, a prezentat-o drept unul dintre arbitrii de modă ultra-modernă. Schiaparelli a devenit prima femeie creatoare de modă care a fost onorată pe coperta Time.
Coperta Time, 13 august 1934
După recunoașterea Time, a început o colaborare activă cu pictorul suprarealist spaniol Salvador Dalì.
În 1935 au conceput împreună un parfum în formă de cadran telefonic, un telefon cu un homar drept receptor, iar în 1937 faimoasa pălărie pantof purtată și de soția lui Dali, Gala.
Pălăria care aproape că a oprit traficul în New York
Nimic nu era prea mult pentru Elsa, iar ușurința cu care îmbina elemente ce păreau să nu aibă ceva în comun făcea ca toate piesele să  fie nu numai niște opere de artă, dar și niște obiecte care se potriveau natural în moda străzii. Până la ea nimeni nu mai dăduse o temă unei colecții de modă. Ale ei s-au numit ”Circul”, ”Comedia  dell’Arte”, ”Astrologie”.

Nu schița vreun zâmbet

”Avea o fațadă extrem de nepromițătoare”, spune autoarea Meryle Secrest în cartea biografică ”Elsa Schiaparelli: A Biography”.
„Chiar nu schița vreun zâmbet. Nu arăta vreo încruntare. Era impasibilă la suprafață. Dar dedesubt erau tot felul de nevoi emoționale. Fusese înfometată de dragoste, afecțiune și încurajare. Și sub toate astea se afla cineva îndrăzneț, cu o capacitate intelectuală extraordinară și cu un talent minunat și nebun.„
Creșterea ei stratosferică a atins apogeul pe măsură ce al doilea război mondial a înghițit Europa și s-a clătinat după aceea, până când și-a închis, în cele din urmă, atelierul în 1954. Dar în anii 1930, a îmbrăcat toate vedetele filmului, de la Greta Garbo, Katharine Hepburn și Mae West, până la regalitate, cea mai faimoasă figură fiind Ducesa de Windsor, Wallis Simpson.
Un critic spunea despre Schiaparelli că „a permis îmbrăcămintea creată din inspirație pură, nelimitată, aproape divină”. A fost prima care a folosit celofibra, lurexul, catifeaua groasă, hainele de ploaie transparente, rochiile înfășuratete și fundele ”trompe l’oeil”.
Rochie de seară, creație Schiaparelli
În 1937 lansarea parfumului ”Șocant” a adus pe podiumuri culoarea ”roz șocant”. Era o nuanță de roz care îi plăcea în mod deosebit și pe care a numit-o „Shocking Pink”.
O rebelă genială a timpurilor ei, Elsa Schiaparelli continuă să-i inspire și astăzi pe marii creatori de modă.
„Este un lucru curios”, spune tot Secrest în cartea dedicată Elsei:
„Nu cred că a fost vreodată fericită, știi? Și cred că, într-o măsură foarte importantă, s-a subestimat. Și-a subestimat influența. La urma urmei, de ce mai vorbim despre Elsa Schiaparelli? Pentru că există lucruri pe care ea le-a făcut, ceea ce nimeni altcineva nu a făcut vreodată … Este una dintre cele mari! „
Oricum ar fi, Elsa Schiaparelli și-a urmat mereu propriul sfat: ”Îndrăznește să fii diferit.” Femeia care și-a hrănit inspirația din suprarealism vorbește despre autenticitate, strălucirea vieții și curajul de a nu intra în tipare în autobiografia ”Shocking Life”.
foto tumblr.com