Ne rugăm la Dumnezeu fiindcă suntem, majoritatea, ființe religioase.

Unii dintre noi o facem zilnic, alții numai la nevoie. Rugăciunea e o stare particulară a ființei noastre, în care trebuie să îmbrăcăm haina umilinței, a recunoașterii fragilității noastre, a credinței în mântuire, a subordonării noastre față de o instanță pe care o punem mai presus de noi înșine, mai presus de orgoliile noastre.

Între noi și Divinitate calea trebuie să fie cea pe care o străbatem cu capul plecat, nu numai când suntem la ananghie, ci și atunci când ne aflăm în relație cu ceilalți. Degeaba te smerești dacă sufletul tău e negru de invidie,ură, dorință de răzbunare sau tentația de a face rău. degeaba te adresezi Dumnezeului tuturor ființelor dacă tu păcătuiești în fiecare clipă, cu gândul la bunul celuilalt.

Cerem Celui-de-deasupra sănătate, dar ne înfruptăm din lucruri interzise, pentru că ne atrag mai mult decât cele care cresc în livada noastră.

Ne rugăm pentru oamenii dragi și apropiați, dar le dorim răul celor care stau în calea așa-zisei noastre fericiri.

Iată una dintre cele mai profunde, mai expresive și mai „realiste” – dacă s-ar putea spune așa – rugăciuni din câte am întâlnit.

Albrecht Durer, „Praying Hands”

Rugăciunea seninătăţii

Dă-mi, Doamne, harul de-a accepta cu seninătate
lucrurile pe care nu le pot schimba;
Curajul de a schimba lucrurile care pot fi schimbate
Şi înţelepciunea de a le deosebi pe unele de celelalte;
Dă-mi harul de a trăi din plin fiecare zi în parte,
Şi de-a mă bucura de darurile fiecărei ore,
De a accepta greutăţile ca pe o cale către pace şi împăcare,
De-a accepta, așa cum a făcut Isus,
această lume aşa cum este ea, imperfectă,
și nu aşa cum aş fi dorit-o eu să fie.
Cu convingerea că vei îndrepta toate lucrurile pe făgaşul bun,
Mă încredinţez Ţie,
Astfel încât să trăiesc cu rezonabilă fericire în această viaţă
și cu infinită fericire alături de Tine în cea care va să vină.
Amin.

 

Foto: Alfred Eisenstaedt

Născut la 21 iunie 1892 în Missouri (d. 1 iunie 1971, Massachusetts), Karl Paul Reinhold Niebuhr a fost un teolog reformat american, eticist, comentator despre politică și afaceri publice și profesor la „Seminarul Teologic al Uniunii”, timp de mai mult de 30 de ani. Un secol îi datorează fundamentele gândirii sale religioase, expusă în cărți cu titluri semnificative: „Ironia istoriei americane”, „Reflecții despre sfârșitul unei ere”, „Copiii luminii și copiii întunericului: o revendicare a democrației și o critică a broșurii sale tradiționale de apărare”, „Natura și destinul omului”, „Omul moral și societatea imorală” etc. 

Cele mai importante teme ale gândirii lui Niebuhr sunt posibilitățile și limitele existenței umane, exprimate în lumina înțelegerii creștine a harului și a iertării, democrația, sensul istoriei, catolicismul, iar gândirea sa critică a reprezentat un punct de reper în modernizarea concepției politice americane, fiind adeseori menționat în discursurile președinților americani, de la Jimmy Carter la Barack Obama.

Un scurt (aprox.4 min) film documentar despre viața și filozofia lui R. Nieburh aveți aici.