te iert că m-ai rănit, tu
cel pe care începeam să îl iubesc.
te iert că m-ai făcut să plâng
când eu eram îndrăgostită de zâmbetul tău.
te iert că nu m-ai putut cunoaște cu adevărat.
te iert că ți-ai uitat promisiunile.
te iert că ai plecat ca un nebun în noapte.
te iert că m-ai uitat și m-ai ascuns printre amintirile tale cele mai prăfuite.
te iert că îmi ești trecut și că m-am pierdut în absenta ta.
te iert că o îmbrățișezi pe ea în noapte.
te iert că ți-am arătat cerul, iar acum pot să privesc doar cu lacrimi la el.
te iert pentru că voiam să ne cunune luna, pentru totdeauna. și ai dispărut.
te iert că m-ai alungat cu două vorbe și o privire lungă.
te iert pentru că încă te simt atât de aproape, dar tu rătăcești prin brațele unui trecut care te-a distrus.
te iert, pentru tot ceea ce am construit împreună și ai distrus cu un gând.
promit să te iert. dar pentru asta trebuie
să uit că exiști.
Un poem de Larisa Tomescu
