Refuz tot ce ține de artificiu
O imagine „înșelătoare”, generată cu ajutorul AI, a fost trimisă de către Boris Eldagsen la un concurs de fotografie. A stârnit, pe lângă senzație, și o dezbatere serioasă despre locul inteligenței artificiale în lumea artei, şi nu numai…
Sony World Photography Awards anunța, în martie 2023, câștigătorul la categoria fotografie creativă:
o imagine alb-negru a unei femei în vârstă care îmbrățișează o femeie mai tânără, intitulată PSEUDOMNESIA: The Electrician.
foto – The Electrician, from the series PSEUDOMNESIA, 2022, Credit:
Boris Eldagsen/Co-created with DALL-E2/Courtesy of Photo Edition Berlin
În comunicatul de presă care anunța victoria, fotografia era descrisă ca ceva care te bântuie, o obsesie în limbajul vizual al portretelor de familie ale anilor 1940.
Fotografia nu era deloc o fotografie
Artistul german Boris Eldagsen a refuzat premiul.
El a anunțat că fotografia sa nu era deloc o fotografie, întrucât a fost realizată cu ajutorul DALL-E 2 – cel mai popular sistem de generare de imagini folosind algoritmi AI de până acum, adică un program de inteligență artificială care creează imagini din texte cu descrieri, pe baza unui model GPT-3 Transformer cu miliarde de parametri…!
„M-am înscris ca o maimuță obraznică, pentru a afla dacă [concursurile] sunt pregătite pentru imagini cu inteligență artificială. Nu sunt.”, a explicat Eldagsen.
Eldagsen a vrut să demonstreze ceva și a ales să refuze premiul, deoarece imaginea sa nu era o fotografie reală.
Ce anume? În principal conștientizarea pericolului de a nu se face diferența între real și fabricat și faptul că ar trebui create concursuri separate pentru imaginile generate de inteligența artificială.
De unde a venit inspirația pentru „The Electrician” ?
„Am făcut-o pentru mine ca un exercițiu și îmi place rezultatul. A pornit de la un proiect care a început cu ani în urmă. Tatăl meu s-a născut în 1924. Deci a plecat la război când avea 17 ani, dar, la fel ca majoritatea celor din acea generație din Germania, nu a vorbit niciodată despre asta. După moartea sa, am găsit câteva imagini din anii ’40 pe care eu și mama mea nu le mai văzusem până atunci. Am învățat multe despre perioada lor doar uitându-mă la aceste imagini și am început să colecționez imagini din anii ’40 în târguri de vechituri, dar și pe eBay, dar nu știam ce să fac cu ele.” spune artistul.
Ce a urmat?
„Așa că primul meu experiment a fost: Pot să recreez imagini din acea perioadă folosind inteligența artificială? Și apoi „The Electrician” a crescut pur și simplu. Cele mai bune imagini sunt cele pe care nu le aveai în minte înainte. Ele au apărut în urma procesului. Începi și te duce undeva – cu AI este la fel. Începi de undeva și apoi iei multe decizii diferite. Ștergi elemente, adaugi cadre. Uneori, AI are sugestii foarte bune. Alteori e doar o porcărie. Asta necesită timp și răbdare, așa că nu se termină în 20 de secunde.”
Artistul relatează că s-a înscris la trei concursuri diferite, iar imaginea a fost întotdeauna finalistă. La înscriere nu a specificat că este generată de inteligența artificială – informațiile sunt foarte scurte: doar imaginea și titlul. Doar când a fost selectată, a spus că arta este generată de AI.
Ce spune Parlamentul European despre Inteligența artificială?
Un lucru la care trebuie să ne gândim
Întrebat fiind dacă acest lucru l-a alarmat, artistul a răspuns:
„Ca artist, îmi place la nebunie. În calitate de cetățean, sunt profund îngrijorat. Majoritatea tipurilor de fotografie pot fi îmbunătățite de AI, dar nu și partea de fotojurnalism. Presa trebuie să vină cu un sistem care să clarifice ce este autentic, manipulat sau generat. Fotografia generată de AI a Papei purtând o geacă Balenciaga ar fi trebuit să fie întotdeauna notată. Dacă nu faci asta, democrația va fi manipulată și dezinformată de oricine care poate scrie cinci cuvinte.”
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
