„Rămâneți flămânzi. Rămâneți nebuni.”

Există vreo urmă de poezie în determinarea de a-ți urma visul ? Este ceva poetic în a da greș și a o lua de la început, exact atunci când credeai că ți-ai atins reveria?

Am găsit multe argumente în favoarea răspunsului pozitiv – da! atât în fragmente din discursul lui Steve Jobs, în cuvintele sale cât, mai ales, în întregul acțiunilor sale.

Dacă poezia este un tărâm metamorfozat al eului, dacă ne amintim cum Grigore Vieru susține că „Nimeni nu ştie mai bine ca inima secretele creierului. Poezia ar fi secretul creierului scăpat din gura inimii.”, atunci cred că ceea ce a realizat Steve Jobs, constrâns deopotrivă de geniu, eșec și amenințarea morții, este poezie.

Steve Jobs (n. 24 februarie 1955, San Francisco, d. 5 octombrie 2011, Palo Alto)

Pentru că poezia este limbajul celor care pășesc prin viață fluturându-și inima ca pe un steag al crezului – motor al imaginației, conspirație a ideilor împotriva unui regim al neputinței și statului pe loc.

“Timpul tău este limitat, așa că nu îl irosi trăind viața unei alte persoane. Nu fi prins în dogma – care traieste cu rezultatele gândirii altor oameni. Nu lăsa zgomotul altor opinii să îți înece propria voce interioară. Și, cel mai important, învață să ai curajul să îți asculți inima și să îți urmezi intuiția.”

Lecțiile de viață conținute în discursul ținut de Steve Jobs la Universitatea Standford, în anul 2005, și intrat în istorie, ne vor urmări mult timp, cu efecte dintre cele mai uimitoare.

Cu acel prilej, Steve Jobs le-a spus absolvenților și celor prezenți trei povești, adevărate poezii:

Prima poveste

Este poezia conectării punctelor.

Ea își are originile în începutul vieții sale când mama biologică, fiind foarte tânără,  a renunțat la Steve. Și-a dorit să-l dea spre adopție unor părinți cu facultate, însă nu s-a întâmplat așa. Mama adoptiva nu a absolvit facultatea, iar tatăl adoptiv nu avea nici liceul terminat. L-au adoptat pe Steve promițându-i mamei naturale că băiatul va merge la facultate.

17 ani mai târziu, Steve Jobs a început facultatea, însă a ales una extrem de scumpă și toate economiile părinților fără studii superioare erau cheltuite pe școlarizare. Steve povestește că după 6 luni nu a înțeles valoarea investiției și a renunțat. A renunțat la Colegiul Reed după 6 luni, dar a rămas la cursuri încă 18 luni până să abandoneze definitiv.

Nu știa ce avea să facă în continuare, așa că după ce a părăsit cursurile obligatorii, a putut să frecventeze cursurile care îl interesau cu adevărat.

Caligrafie ??!!

Astfel, s-a înscris la un curs de caligrafie. Și a învățat despre fonturile Serif și Sans Serif, despre modificarea spațiilor între diferite combinații de litere și despre ce înseamnă o caligrafie minunată. Nu s-a gândit niciodată că asemenea lucruri ar putea avea o aplicabilitate practică în viața reală.

Zece ani mai târziu, a proiectat toate aceste lucruri în primul computer Macintosh. A fost primul computer cu un tipar frumos al literelor. Dacă nu s-ar fi înscris la acel curs de caligrafie, Mac nu ar fi avut fonturi multiple sau ele nu ar fi fost proporțional aranjate.

Toate aceste ”amănunte” susțin ideea conexiunilor pe care le poți face având experiențe trăite, concrete, care pot declanșa acțiuni viitoare în virtutea îndemnului inimii și al minții, conectând apoi totul într-o … poezie.

”Nu poți conecta punctele privind înainte, ci doar privind înapoi. Trebuie să ai speranța că punctele se vor conecta la un moment dat în viitorul tău. Trebuie să crezi în ceva, tupeul tău, destinul tău, viața, karma, orice. Având în vedere că punctele se vor conecta undeva pe parcursul drumului îți va da încredere să-ți urmezi inima chiar dacă te abate de la drumul pe care merg toți. Și asta face toată diferența”.

A doua poveste

Este poezia despre dragoste și pierderi.

Steve Jobs spune despre el  că a fost norocos ca a găsit devreme în viață ceea ce îi plăcea să facă.

A început Apple împreună cu Steve Wozniak în garajul părinților lui, când avea 20 de ani. Au muncit mult și după 10 ani Apple a crescut de la o societate într-un garaj, la o societate ce valora 2 miliarde de dolari, având peste 4000 de angajați. Steve avea 30 de ani.

Tot atunci a fost concediat de la compania pe care el însuși a fondat-o. Se pare că motivul a constat în viziunea diferită și tensiunile dintre el și un angajat al companiei pe care însuși Jobs l-a angajat. Consiliul director Apple a luat partea angajatului și Steve Jobs a fost concediat.

Steve Jobs povestește că a fost un moment devastator. Simțea că este un ratat și că a dezamăgit o întreagă generație de antreprenori.

Next – Un nou început

Apoi, a început să realizeze că încă iubea ceea ce făcea. Și a decis să o ia de la început. Nu și-a dat seama atunci, dar faptul că a fost dat afară de la Apple a fost cel mai bun lucru care putea să i se întâmple. Luând-o de la început și fiind mai nesigur de tot, a intrat într-una dintre cele mai creative perioade din viață.

În următorii cinci ani, a fondat companiile NeXT și Pixar și s-a îndrăgostit de o femeie minunată care i-a devenit soție.

Pixar a realizat primul film de animație pe calculator -Toy Story, care este acum cel mai renumit studio de animație din lume. NeXT a fost cumpărată de Apple, Stebe Jobs s-a întors la Apple, iar tehnologia dezvoltată la NeXT stă la baza actualei tehnologii Apple. Atunci au fost lansate iBook-ul, iPod-ul și aplicația iTunes. Odată cu lansarea primului model de iPhone, în 2007, afacerile Apple au avut creșteri impresionante.

Steve Jobs este sigur că nimic din toate acestea nu s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi fost concediat de la Apple.

”Câteodată viața te lovește în cap cu o cărămidă. Nu-ți pierde credința. Sunt convins că singurul lucru care m-a făcut să continui a fost faptul că iubeam ceea ce făceam. Trebuie să-ti dai seama ce e ceea ce iubești. Iar asta e la fel de adevărat pentru viața profesională ca și pentru partenerii de viață. Munca îți va ocupa o mare parte din viață și singura cale de-a fi cu adevărat satisfăcut este să faci ceea ce tu consideri că e o muncă minunată. Dacă nu ați gasit-o încă, în continuare căutați și nu vă resemnați”.

A treia poveste

Este poezia despre moarte.

Se întreba în fiecare dimineață: ”dacă azi ar fi ultima zi din viața mea, aș vrea să fac ceea ce urmează să fac azi?” Dacă răspunsul era ”nu” pentru mai multe zile la rând, știa că trebuie să schimbe ceva.

”Amintește-ți că vei muri” era cea mai bună metodă pe care o cunoștea de a evita capcana care te face să crezi că ai ceva de pierdut. ”Ești deja dezbrăcat și nu ai niciun motiv să nu-ți urmezi inima”.

În anul 2004 a fost diagnosticat cu cancer la pancreas. Doctorii i-au spus că mai avea de trăit între 3 și 6 luni. Mesajul pentru Steve Jobs a fost că trebuie să-și facă ordine în viață. Ceea ce ar fi putut face în zece ani, acum o făcea în șase luni. Din fericire, forma de cancer de care suferea a fost operabilă, ceea ce i-a prelungit viața cu încă 7 ani.

Steve Jobs spunea că nimeni nu dorește să moară, nici chiar cei care vor să ajungă în Rai. Cu toate acestea, moartea este destinația pe care o împărțim cu toții.

”Moartea este destinația pe care o împărțim cu toții. Nimeni nu a scăpat de ea pentru că Moartea este, foarte probabil, cea mai bună invenție a Vieții. Este Agentul de schimbare a Vieții”.

Au rămas în istorie cuvintele sale de la finalul discursului:

”Timpul vostru este limitat, așa că nu-l irosiți trăind în locul altcuiva.
Nu fiți prinși în dogme, care înseamnă să trăiți cu rezultatele gândirii altor oameni.
Nu lăsați zgomotul creat de opiniile altora să vă distragă de la vocea voastră interioară.
Și cel mai important, aveți curajul să vă urmați inima și intuiția. Ele știu, cumva, ceea ce vreți să deveniți cu adevărat. Tot restul este secundar.

Rămâneți flămânzi. Rămâneți nebuni”.

Agentul de schimbare a Vieții… ar putea fi titlul unei (alte) poezii.

(prelucrare după sursa)

Citește și Dincoace de memebrana unui univers