„Iubito,  Shakespeare nu ne mai omoară”

Alin Radu este poetul care, în plină eră a postmodernismului fărâmițat în orientări estetice de un eclectism nemaiîntâlnit până în prezent, are talentul de a recupera teme și forme de lirism care țin de poezia interioară, crescută din sevele orfice ale unui romantism pe care mulți îl credeau deja căzut în desuetudine. Poezia erotică e domeniul unei sensibilități aparte, astfel încât puțini se mai încumetă să pășească acolo unde sonurile poeziei eminesciene sau minulesciene păreau a fi epuizat orice formulă și substanță lirică. Însă poetul clujean coboară fără ezitare în aceste profunde straturi ale ființei sale creatoare, înzestrat cu o excelentă forță de captare a emoțiilor pure, născute sub influența unui Eros care stârnește, cutremură din temelii trupul și spiritul, ca în final, apoteotic, să ceară dreptul la acea lumină inefabilă a cuvântului, devenit  Logos prin magică incantație.

Poemele lui Alin Radu se constituie ca balade culte de o expresivitate inedită, descinzând din lumea sensibilă a truverilor medievali, deopotrivă îndrăgostiți și artiști, cutreierând lumea în căutarea esențelor și reinventând-o sub semnul Iubirii și a Creației, indisolubil îngemănate în subtextul universului său liric. Protagoniștii pun în scenă un joc al seducției din care nu lipsesc nici gesturile firești, asociate naturii umane în paradigmele ei consacrate, nici actele ritualice încărcate cu conotații mitice, arhetipale, cuplul fiind mereu împlinit în dimensiunea lui androginică.

Nicio temere nu umbrește fericirea, chiar dacă ea este proiecție, ideal sau vis, chemare tainică sau strigăt, pentru că Alin Radu crede în puritatea Iubirii, capabilă să niveleze toate contradicțiile și să întregească binefăcător. Nelipsite sunt aluziile biblice, dată fiind formația teologică a poetului și structura sa interioară eminamente romantică, iar ele completează, precum o aură tabloul unui sfânt, acest peisaj erotomorf al lirismului său.

De remarcat este și felul în care poetul manevrează dimensiunile duratei sale interne, timpul rememorării și al prezentului unei trăiri frenetice, dionisiace, fiind contrapunctat de acela al unei idealități palpabile, exprimate prin conjunctiv sau condițional-optativ, semn al unei acute dorințe de împlinire a ființei prin dubla ei menire ontologică, a dragostei și a poeziei, ambele forme ale sorginții sale divine. Spirit înalt și fervent, Alin Radu transmite prin fiecare vers credința că omul este făcut întru iubire și își asumă rolul de a ne convinge că nu ne putem înălța decât prin forța ei modelatoare, care învestește ființa cu virtuți demiurgice.

Iubito,  Shakespeare nu ne mai omoară

Iubito, Shakespeare nu ne mai omoară,

Avem se pare totuşi alt destin.

Iubito, Julietă-ntâia oară,

La tine şi la viaţă mă închin.

Mereu bătrânul Shakespeare uitat de toţi şi toate

Îşi joacă tragedia prin sălile pustii,

La el cortina-înseamnă întotdeauna moarte

Şi a iubi înseamnă preludiul de-a muri.

Suntem acum pe scenă cu viaţa ca morală,

A celor ce-au să vină şi n-au de unde şti,

Fiori de-şi dau iubirii, ar fi un semn de boală

Un pas spre remuşcare, căci cuplul s-ar plăti.

Iubito,  în piesa asta dă-mi voie să-ţi fiu rege,

Căci te-am iubit fecioară a fiecărui pat,

Şi am destin de chipuri în care m-aş alege

Cu-o mască ce ne râde, pe alta ce-a trădat.

Te-ai îmbrăcat în straie ce nu încap în noapte,

Ţi-e pulpa învelită în demoni de brocard,

Popas de-ai fi, sau drumul către moarte,

Aş bea ambele şanse din buzele ce ard.

Ţi-e mersul strâmt, ai paşi ce-şi vând norocul,

Împleticiţi şi palizi, în ritm de eşafod.

Şi cum ne-o fi sfârşitul? Prin fier, sau poate focul

Va stinge iar lumina din părul tău cel  blond ?

Ţi-e vorba îndărăt şi replica din mine,

Îmi şuieră răspunsul de parcă ar urla,

Învălmăşire-i totul…Curând vor fi ruine,

Cum am putut o clipă să cred c-ai fost a mea?

Cum am putut să cred că aste biete roluri

Ne-or face din stăpâni doar sclavi la ce-i sublim ?

Cum am putut să credem în falsele decoruri,

Când renăscând în artă de viaţă ne golim ?

Iubito, să fim simpli, să coborâm în lume,

Aplauze să-şi ducă doar cei ce n-au avut,

Să renunţăm la dreptul iubirilor postume

Şi Shakespeare să ne fie de-a pururea trecut.

Iubito, Shakespeare nu ne mai omoară,

Avem se pare totuşi alt destin.

Iubito, Julietă-ntâia oară,

La tine şi la viaţă mă închin.

 

Când te cobori, iubito…

Când te cobori, iubito,

Din turnul aplecat,

Învăluind parfumuri pe scara în spirală,

Ai grijă să nu tulburi

Vreun tânăr spânzurat,

Să nu ne-atârne în poduri o altă funie goală.

Şi alungă-ţi porumbeii

Că-s tare desueţi,

Se-mpréună sărmanii în firea monogamă,

Păşeşte blând la uşa

Bătrânilor poeţi,

Să nu alungi nici muza , nici gândul care-o cheamă.

Încalţă-te cu urma

Noroiului uscat,

Să nu-ţi atingă talpa vreun dor sau vreo chemare,

Încheie-ţi pelerina

De fluture uscat,

Te du şi te cufundă în lumea-nşelătoare…

Şi târguieşte-mi vinuri

De Tyr sau de Levant,

Ştii bine, cel din Lesbos îmbată ca o fiară.

Şi de-ţi rămâne-n pungă

Un vechi şi stins talant,

Mai ia şi indulgenţe să fie pe deseară…

Şi nu uita,

Dar nu uita când urci ,

Să-ţi scuturi plânsul lumii urzit în părul mare,

Nimic din frigul vieţii,

La noi să nu aduci.

Vechi pânze de păianjeni prăvale la intrare…

 

Alin RADU s-a născut în Orăştie, 1971, în umbra Cetăţilor dacice din Munţii Grădiştei, loc încărcat de mister şi istorie. Încă din copilărie, când paşii l-au purtat prin Sanctuarele Dacice de la Sarmisegetusa, fiorurile locurilor tocite de vremi i-au marcat personalitatea. Dar după terminarea Liceului „Aurel Vlaicu”, mânat de rigorile vieţii devine licenţiat în economie al Universităţii de Vest, Timişoara. După anul 2000 se stabileşte în Cluj-Napoca. Misterele copilăriei şi educaţia spirituală creştină din sânul familiei îl îndeamnă să caute adevăruri şi certitudini la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca.

Volumul de debut „Viul Vieţii” (apărut la Cluj în 2011) vine ca o împlinire a unor tainice dorinţe care l-au frământat încă din adolescenţă şi adeverind un spirit elevat şi evlavios. A publicat poezii în revista online „Literatura de azi”, „Logos și agape”, „Confluențe literare”, pe pagina Cercului literar de la Cluj, precum și în Catchy.ro.

Sursă foto: tumblr.com