Odată cu Tine pleacă totul și toate, însă, rămân Eu
Ștefana Dicu
Cu ochiul care râde am schițat mereu din cristalinul meu chipul tău.
Cu orice luminiță din brad am aprins un strigăt către tine.
Cu fiecare portocală decojită, atunci când nămeții ne împleteau derdeluș sub tălpile lucioase,
Am inhalat aroma epidermei tale condimentate.
Cu fiecare Moș Crăciun pe brațele căruia m-am așezat,
Te-am cerșit, astfel încât să-mi leg Cerul de Pământ.
Cu fiecare carte cu pagini lucioase și imagini multicolore, pe care am legănat-o între palme,
Am construit toate acele locuri și toate acele suflete care mă vor duce spre tine.
Din tot zgomotul și din tot întunericul am luat și-am frământat cea mai dospită dorință de fericire, pe care am copt-o cu grijă în pântecul meu, Pentru Tine.
Știu că în fiecare zâmbet purtam dinții și buzele tale.
Mai știu că în fiecare îmbrățișare îți căutam pauza pe care inima ta o face în bătăile ei.
Simt cum în fiecare joc câștigat, în care chiuiam de-atâta bucurie că mi-a ieșit, te căutam să sărim împreună pe vârfuri de bucurie.
Inspir, expir, respir toată copilăria, umplându-mi și eliberându-mi plămânii de tine.
Cavou mâzgălit în curcubee și ploaie de vară, Copilărie, Tu, toate astea ai fost!
Gustul cel bun, mirosul cel dulce, locul cel frumos, copilărie, Tu, toate astea ai fost… Ai fost!
Odată cu Tine pleacă totul și toate, însă, rămân Eu… atâta Urât în mine…
foto arhiva personală
Citește și Fiică, Mamă
