eu zic să nu ne mai iubim o vreme
doar ca măsură temporară de precauție
ai văzut cât de contagioasă e dragostea și cum
te lasă fără suflare chiar în mijlocul străzii
mai bine stăm așa
eu de o parte
tu de alta
cu limbile ascuțite
să ne trimitem infuzii pătimașe de tei
și porumbei mesageri congelați seara
când electromagnetismul e mai agil
și sare gardul fără nicio rușine
foto sursa
Citește și la târgul de valuri
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
