Petru Creția: „Clipa e ceva ce dă și ia cu același gest.” (Norii, 1979)
sursă foto: scribd.com
Filosof, eseist, poet, eminescolog, și traducător român, Petru Creția s-a născut la Cluj, în 21 ianuarie 1927. Fiul funcționarului Aurel Creția și al Călinei Creția a fost student al Universității din București. În perioada 1946-1951 urmează cursurile Facultății de Litere la specializarea „limbi clasice”. Începând cu anul 1952 îmbrățișează cariera universitară (care se va termina în 1971), fiind asistent, apoi lector la Secția de Limbi Clasice a Facultății de Litere din București. Atât Petru Creția, cât și Gabriela Creția (soția sa) predau filologie greacă în cadrul facultății. Este cercetător al Institutului de Filozofie din cadrul Academiei Române în perioada 1971-1975. Tot în anul 1971 colaborează cu Constantin Noica în vederea coordonării ediției „Platon” la Editura Științifică și Enciclopedică.
Începând cu anul 1975 editează, sub egida Academiei Române, ediția națională a operei complete semnată de Mihai Eminescu. La acest proiect participă Dumitru Vatamaniuc alături de un grup de auxiliari de la Muzeul Literaturii Române. Este director al revistei de istorie literară „Manuscriptum” după anul 1989. A scris „Norii” (1979), „Epos și logos” (1981), „Poezia” (1983), „Pasărea Phoenix” (1986), „Oglinzile” (1993), „Luminile și umbrele sufletului” (1995), „Catedrala de lumini. Homer, Dante, Shakespeare” (1997), „În adâncile fântâni ale mării” (1997) și „Testamentul unui eminescolog” (2000), publicată postum. Printre traducerile sale se numără fragmente din Vechiul Testament, „De vulgari eloquentiae, Epistolae, Eclogae” (Dante), „Povestiri orientale” (Marguerite Yourcenar), „Doamna Dalloway” (Virginia Woolf) și „Iluminismul rozicrucian” (Frances A. Yates).
sursă foto: scribd,com
Petru Creția s-a stins din viață la București, la data de 14 aprilie 1997. În cele ce urmează, prezentăm câteva citate semnate de scriitor.
sursă foto: rahoveanu.wordpress.ro
„Prin ce minune se desface, albă, înstelată şi uşoară neaua din asuprirea bolţii de cenuşă sură.”
„Decenţa, ca respect al demnităţii umane, se manifestă prin politeţe, adică prin tot ceea ce instituie o distanţă convenabilă în relaţiile dintre oameni şi evită atât <<punerea sufletului pe masă>>, cât şi familiaritatea lăbărţată.”
„În orice umbră adastă și pândește, atotcuprinzător, întunericul luminii.”
„Să cumpărăm atunci oglinzi în care să ne putem vedea cum arătăm visați de alții…”
„Ce dulce mor și fără suferință, zăpada, norii, zilele și umbrele.”
„Puținătatea spiritului naște monștri.”
Citește și Decalogul lui Dante: Calea spre Paradis
M-am născut în Cluj-Napoca, județul Cluj, la data de 22 ianuarie 1995. Am absolvit Liceul de Coregrafie și Artă Dramatică „Octavian Stroia” (secția artă dramatică, promoția 2010-2014), Facultatea de Istorie și Filosofie (secția Filosofie, nivel licență) în cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca (promoția 2015-2018) și cursurile masterale ale Facultății de Litere, în cadrul aceleiași universități (masteratul de Studii Literare Românești, promoția 2018-2020). Am publicat poezii în revistele „Literatura de Azi”, „Cenaclul de la Păltiniș”, „eCreator” și „EgoPHobia”, fiind membră a Cercului Literar de la Cluj, începând cu iarna anului 2017 până în vara anului 2018 și membră a Cenaclului Literar Studențesc „Vox Napocensis” începând cu luna decembrie a anului 2019 până în luna mai a anului 2020. De asemenea, am publicat texte de proză scurtă în revista on-line „Catchy”. În anul 2021 am publicat un grupaj de poezii în antologia bilingvă (româno-suedeză) a editurii Bifrost „Echivalențe”. Momentan, urmez cursurile Școlii Doctorale de Filosofie în cadrul Facultății de Istorie și Filosofie, Universitatea „Babeș-Bolyai” (Cluj-Napoca), pregătind o teză de doctorat în domeniul eticii aplicate.