Pentru a aduce POEZIA în atenția unui public tot mai larg, a fost lansat, în 1986, proiectul „Poeme în subteran”, după o idee a scriitoarei americane Judith Chernaik.
Cum?! Surprinzător și de neevitat, prin prezentarea unei game variate de poezii în vagoanele de metrou din Londra.
Astfel că, o poezie scrisă de Marin Sorescu, tradusă în engleză, poate fi citită astăzi în metrourile londoneze, invitația la lectură și meditație fiind o variantă fermecătoare de zbor al timpului petrecut ”pe drumuri”…
Perseverență
– Marin Sorescu –
Voi privi la iarbă
Până voi obține titlul
De doctor în iarbă.
Voi privi la nori
Până voi ajunge Laureat
Al norilor.
Voi trece pe lângă fum
Până când fumul, de rușine,
Va deveni iar flacăra
De la început.
Voi trece pe lângă toate lucrurile
Până când ele
Vor veni să mă cunoască.
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
