Fiecare-n parte – o legendară picătură.
Împreună toți – un ocean epic.
foto tumblr.com
Pentru dragoste, toți! – menire și curățenie a inimii demnă de gândul și visul chenăruit de orice cavaler adevărat, ivit pe un cal la fel de alb precum onoarea cu care promite iubitei un ocean de dragoste, așternut sigur sub pași care s-o ducă într-un castel construit pe stânca (ră)suflării lui.
Compus pentru coloana sonoră a filmului „Cei trei mușchetari” şi lansat în 1993, cântecul ”All for love” a ajuns numărul 1 în Billboard Hot 100 pe 22 ianuarie 1994. A rămas în topul topurilor timp de trei săptămâni înainte de a-l ceda altei puteri – „The Power of Love” al Celinei Dion.
Iată promisiunea celor trei, o poveste care, picătură cu picătură, poate deveni un ocean de realitate:
Let’s make it all for one and all for love
I’ll be a man of good faith.
then in love you live.
I’ll make a stand. I won’t break.
I’ll be the rock you can build on,
be there when you’re old,
to have and to hold.
When there’s love inside
I swear I’ll always be strong.
then there’s a reason why.
I’ll prove to you we belong.
I’ll be the wal that protects you
from the wind and the rain,
from the hurt and pain.
Toate astea mă poartă spre o altă poveste construită din mici picături pilduitoare care conduc tot acolo, în Ocean.
Prima:
”Tu te afli în mijlocul iubirii mele”, îi spuse Oceanul picăturii de apă. Dar picătura nu auzi Oceanul pentru că era plină de iubire pentru o altă picătură.
A doua:
”Nu voi putea niciodată să ajung la Ocean” spuse picătura din Ocean.
A treia:
Era odată o picătura care-și regreta soarta, la urma urmei, ea era în mijlocul Oceanului și nu știa nimic despre Ocean.
A patra:
”Nici o picătură nu are valoare”, spuse picătura din mijlocul Oceanului.
A cincea:
” Tu și cu mine, noi suntem una” spuse Oceanul. Atunci picătura se întinse pe toată suprafața Oceanului.
A șasea:
O picătura din Ocean chemă toate celelalte picături să i se alăture pentru a se răscula împotriva Oceanului.
A șaptea:
”Dacă aș putea cuprinde”, gândi o picătură, ” fiecare picătură cu dragostea mea, atunci aș deveni Oceanul.”
Și tot așa… mă întreb ”A existat vreodată o picătură care a devenit Ocean?”, apoi ascult din nou:
https://www.youtube.com/watch?v=3ROHpQ2vSWs
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
