mov este despre frumusețe

la fel cum albul este despre liniște
sau negrul despre un sfârșit de drum sau o liniște apăsătoare

tu
trecând prin oraș

ca o pisică mov 
încă neștind ce vrei

dar inducându-ne angoase

***

mi-a telefonat viorel din maramu
——————————————-

aici
înăuntrul liniștii dintre dealuri
fostu-mi oraș s-a dizolvat la a zecea pălincă
între pruni și cerul ca o văpaie sau
ca un patinator în derivă

de-acolo veneau frigul stelele căzătoare și visele pe care
mi le-am făcut cu tine
fată șleampătă
fată apoasă
fată analfabetă

făcându-ți copii obraznici nebotezați anarhici
din flori și palincă
precum un pictor de biserici
adormit între capre
behăind
în timp ce proptea scara spre cer

către casa din sus unde vom înnopta
sub muzica fructelor căzând pe acoperiș
iar dacă-ți voi găsi pic de urcuș mă voi cățăra și
mă voi cățăra și mă voi

nu trebuie să fii decât un podiș moale dornic să fie-nsămânțat
sub care să doarmă un fost pictor de biserici
adormit între capre
behăind
în timp ce proptea scara spre cer.

în timp ce murea.

***

sometimes me & the future
————————————

când mi-a obosit, privirea mi-a coborât în pământ:
vîrfurile pantofilor și larma verzui-cărămizie din jur
ideea că era o după-amiază însorită de sâmbătă
nu mi-a ajutat cu nimic dezolarea că nu
putusem privi mai departe
și că
de fapt
nu zărisem nimic.

(când nu vedem nimic ne aflăm deja în
plin past tense)

hai, somnule,
arată-mi puțica ta verde
primăvăratică
de bătrân cartof

hai, somnule,
du-mă un’ știi tu.

***

ajun și postjurnal – despre tine
—————————————–

ar fi o sâmbătă
ar fi o seară simplă și lină de sâmbătă iernatică
în care m-aș putea simți altfel decât
o țigară umedă așezată pe calorifer.
numai că celula mea nr. 3777 este plină de tine
și mereu mi te amintește

celula mea nr. 3777.
pentru care voi vorbi cu un neurochirurg
să ne ajute.

Citiți și Aș vrea pur și simplu să dorm, de același autor…