Am găsit, de curând, un volum de poeme inedite, publicate postum de către Fundația Pablo Neruda.
Ele fac parte dintr-o colecție de scrieri inedite, în formă manuscrisă sau dactilografiată, care se păstrează în cutii și în condiții speciale pentru siguranța acestui tip de documente.
Poemele volumului au ”scăpat” datorită grijii și revizuirilor Matildei Uruttia, soția poetului, prima care a făcut ordine în scrierile lui, căutând texte inedite sau publicate în ediții rare.
Dintre acestea, transcriu unul de-o frumusețe care înfioară.
Prin văzduh mă apropii
de raza cea roșie din părul tău.
Din pământ și din grâu sunt făcut, iar când mă apropii
focul se-aprinde
‘năuntrul meu și înfierbântă
pietrele și făina.
De aceea crește și se înalță
inima mea făcându-se
pâine pentru ca foamea ta s-o devoreze,
sângele meu e vinul ce te-așteaptă.
Tu și cu mine suntem pământul cu roadele sale.
Pâine, foc, sânge și vin –
iubirea pământească ce ne mistuie.
foto tumblr.com
Citește și Totul în tine a fost naufragiu
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
