Cu câteva zile înainte de alegerile locale, i-am propus lui Gabriel Tischer, candidatul FDGR la președinția Consiliului Județean Sibiu, să vorbim despre Gabi Tischer, prietenul pe care îl cunosc de … cred că sunt 30 și ceva de ani de atunci. Oricum, era înaintea revoluției din decembrie 1989, la care a participat, ieșind pe străzile din Sibiu cu alți câțiva prieteni comuni. De atunci, am rămas într-o legătură de suflet ca prieteni de familie și mă bucur că în acest context și-a luat timp să povestim, la o cafea, aflați încă sub imperiul emoției concertului de orgă din curtea Palatului Brukenthal. Cred că e foarte de bun augur ca lumea să cunoască și omul de dincolo de afișul electoral destul de sobru, pentru că vorbele au altă încărcătură în registrul familiar decât în cel politic.

–Gabi, am citit în presă CV-ul tău profesional, despre programul tău electoral, despre motivația de a candida, despre proiectele tale și ale Forumului pentru următorii 4 ani. Vreau să vorbim acum despre lucrurile care nu se văd și care te arată în fața celorlalți ca un sibian de rând, așa ca mine sau ca oamenii de pe terasa aceasta. la prima vedere, nu te-ai schimbat față de ultima dată când ne-am întâlnit. Dar totuși, câteva săptămâni de campanie trebuie să fi lăsat ceva urme în interior. 

–În primul rând, mulțumesc pentru provocare, mi se pare interesantă și în același timp plăcută, să stăm de vorbă ca doi vechi prieteni… despre politică. Sau mai bine zis despre Sibiu, nu? Ei bine, să știi că nu m-am schimbat și nici nu mă gândesc să mă schimb. Stă în structura mea interioară să rămân același, chiar dacă vorbim despre ocazii speciale cum este o candidatură publică. Pe mine funcția n-a reușit niciodată să mă transforme în vedetă, din contră.

Prefer să las loc acțiunilor mele să vorbească pentru mine. La fel s-a întâmplat și în ultimele luni: am făcut campanie atât de la birou, cât și din teren, documentându-mă în legătură cu situații specifice din județ, m-am întâlnit cu specialiști pe diferite domenii,  am vorbit foarte mult la telefon, enorm aș putea spune, am comunicat pe whatsapp și pe Facebook, am răspuns la sute de întrebări, am pus la rândul meu întrebări prin chestionarul adresat locuitorilor din județul Sibiu, iar când am fost în localități, am preferat să merg cu o echipă restrânsă de colegi de la Forum care au venit cu inima, din convingere, fără să fac program nimănui. Mai mult, am discutat cu prieteni vechi și m-am dus să vorbesc cu oamenii din orașul sau din satul lor cu toată încrederea, ca acasă. Mă simt mult mai bine să știu că n-am obligat pe nimeni să-mi dea votul, n-am făcut promisiuni care nu se pot onora, n-am făcut niciun fel de compromis care să-mi creeze disconfort. Am plecat de la nevoile reale ale oamenilor și am cerut să găsim împreună cu specialiștii soluții prompte și eficiente.

Gabriel Tischer

–Toți ceilalți candidați au venit, ca și tine, cu proiecte care țin de domeniile vieții noastre de zi cu zi, toți vor să atragă fonduri europene, să construiască școli, spitale… nu mai enumăr acum să nu pierdem vreme prețioasă pentru tine, să ne facă o viață mai bună, e firesc în campanie electorală. Mie te rog să-mi spui, în afară de ceea ce ai declarat în alte interviuri, ce aduci nou în conducerea Consiliului Județean? Nu vreau o declarație politică, da?

–Pentru mine nu e nou și nu e nici vorbă goală: legea! Corectitudinea și disciplina nemțească de la care nu m-am abătut niciodată – fapt pentru care am și deranjat de multe ori – au fost argumentele celor care m-au propus pentru această candidatură. Pentru mine, respectul față de lege e nenegociabil, chiar dacă unele legi sunt interpretabile în litera lor. Nu pot să sufăr nedreptatea și tertipurile prin care unii eludează legea, nu-i pot înțelege pe cei care calcă în picioare cu bună știință regulile și acceptă compromisuri grave pentru a ajunge într-o funcție sau pentru a ieși în evidență nemeritat. Nu cred că „o mână spală pe alta”, cred că „ulciorul nu merge de multe ori la apă”, adică nu poți persista în minciună și compromis la nesfârșit. Așa au fost toți ai mei și așa am crescut, să respect proprietatea altuia și să spun întotdeauna adevărul, chiar dacă uneori doare. Datoria mea are o ierarhie foarte bine stabilită: Dumnezeu, familia mea și apoi comunitatea, în momentul în care voi putea fi în poziția în care să pot face lucruri mari pentru ceilalți. Și mai e ceva: datoria față de cuvântul dat! Neamțul are o vorbă: „Ein Man, ein Wort”, în traducere –  omul valorează cât cuvântul lui. 

–Am auzit și am citit reacții diferite ale oamenilor față de alegeri, sunt mulți sceptici sau refractari care spun că ei nu merg la vot, că vin tot aceiași care nu fac nimic pentru ei, că toți sunt la fel. E clar că vorbim despre o mentalitate greșită, dar cumva de înțeles  față de tot ceea ce s-a întâmplat în țara asta de atâta timp. Tu ai rămas, sper, un optimist, așa cum te știu! Ce crezi, mai putem schimba concepția oamenilor despre politică?

–Tu știi bine că tot ceea ce ține de oameni stă sub semnul arbitrariului și al imprevizibilului, așa că orice afirmație prin care se fac generalizări e pasibilă de interpretări. M-am confruntat și eu cu asemnea reacții, unele chiar agresive.Mai ales din partea așa-numiților „troli de facebook”, o nouă specie de „comentatori” puși de anumiți oameni să comenteze. Asta nu înseamnă că toți suntem la fel, ci, din contră, că nu trebuie să ne pierdem nici încrederea, nici speranța în bunătate și corectitudine, în capacitatea oamenilor de a se lăsa conduși doar de valori cum ar fi sinceritatea, bunul simț și buna credință, pentru că ele sunt nepieritoare. Din păcate, trăim într-un secol extrem de tulburat, în care s-au produs multe dezechilibre la nivel individual, care se întind apoi colectiv, ca o epidemie. Sărăcia face ravagii, iar oamenii ajung să scoată la vânzare pe nimic credințele. Și totuși, cred în omul moral, cred în modelele umane care pot schimba mentalitatea oamenilor, prin urmare, cred că prin educație putem, ca pe vremuri, să ne îndreptăm ca societate. Dacă abandonăm orice speranță, cu ce mai rămânem? Să ne întoarcem la stadiul de brute? Ceea ce putem face este să ne adresăm conștiinței fiecăruia și să-l convingem că numai de noi depinde calitatea noastră umană și socială, adică felul în care relaționăm cu mediul, cu posibilitățile de a evolua în societate, cu mijloacele pe care le avem la îndemână din partea autorităților de a conviețui, de a ne crește copiii în familii fericite, de a munci și de a fi corect răsplătiți pentru ceea ce facem, de ceea  ce facem pentru un nivel de trai confortabil și cel puțin decent – nu numai pentru noi!

–Te-ai confruntat și cu reacții negative, nu-i așa, din partea oamenilor. Care ți s-au părut cele mai dure sau mai neobișnuite, să spun așa?

–Din păcate, da. Și pe teren, și pe Facebook au existat câteva reacții care m-au dezamăgit, pe de-o parte, pe de altă parte m-au făcut să-mi dau seama că unii oameni sunt total nefericiți de soarta pe care o au acum, de lipsuri, de promisiuni neonorate din partea celor care sunt în funcții acum. Ai amintit și tu refuzul de a merge la vot, „pentru că oricum nu se schimbă nimic”. Dar au mai fost și unii care au întrebat: „Unde ați fost până acum?” Să știi că m-am gândit ceva timp ce să le răspund. Le-am spus că am fost și eu, ca și ei, acasă și la serviciu, am fost și în misiuni sociale, am plătit taxe și am așteptat să se întâmple lucruri bune, să mergem înainte cu viața, să ne fie mai bine. Iată un motiv destul de bun să te înhami la o asemenea treabă, nu-i așa? Pentru că dacă cineva se gândește că a fi într-o funcție publică e distracție și un salariu exorbitant se înșală. Dacă intri pe drumul acesta, părerea mea, e mai degrabă un sacrificiu personal și, desigur, vor mai fi pe lângă tine și cei din familie care te vor vedea doar în weekend, și atunci câteva ore doar. Norocul meu e că băieții mei sunt mari și, prin urmare, îmi pot asuma sarcina asta. Adică un program 24 din 24, dacă e nevoie. 

–Mi-a plăcut mult gândul filozofului Mihai Șora: „Când spui că nu te interesează politica, spui de fapt că nu te interesează soarta celor din jur și nici măcar a ta. Când spui că nu ai cu cine vota, spui de fapt că toți sunt la fel. Când spui că toți sunt la fel, recunoști că nu poți să cerni bobul de neghină, omenia de mișelie, cinstea de hoție: ai o problemă la sită.” Ce părere ai?

–Da, e radiografia exactă a vremurilor noastre. Dar mai sunt câteva zile în care oamenii se pot răzgândi. Să citească programele politice cu atenție, să pună întrebări, să scrie mesaje, să ceară garanții și termene, să se asigure că acela căruia îi vor da votul are un cuvânt de spus pe care nu și-l va mai putea lua înapoi. Dacă a fost bine până acum, să voteze, iar dacă n-a fost bine, să voteze. Votul, după părerea mea, implică informare, și, totodată, un sentiment de încredere, așa cum îți conferă medicul la care te duci să te opereze, sau profesorul care îți predă o lecție prima dată. De asta sloganul nostru este „alege cu inima”. Programe au toți. Dar unul singur are ceva în plus, unul singur îți dă senzația că știe ce spune, că nu spune doar ca să dea el bine sau ca să-ți propună ceea ce nu a făcut nici până acum, dacă cumva a fost în funcția respectivă. De propus marea cu sarea e ușor. Mai greu e să faci, când toată lumea așteaptă să faci ceea ce au propus alții și n-au reușit să ducă la bun sfârșit. Mai sunt, totuși, câteva zile.

–Îți doresc mult succes, sper ca gândul tău bun să ajungă la cât mai mulți care își doresc o schimbare în bine și care să simtă acea încredere  despre care vorbeai!

–Mulțumesc, Luminița! Mi-a făcut plăcere!

Pe Gabriel Tischer îl găsiți aici. 

Programul pentru Sibiu poate fi citit aici.