Oful
Toată lumea cu un of, numai eu cu șapte-opt spunem când grijile, neplăcerile ne copleșesc sau când ghinioanele se țin lanț, deși se poate întâmpla ca vorba să apară și când doar dăm glas văicărelii de prea multe ori.
Mai spunem, deseori în râs, are și el un of aceluia care face ce face și ajunge la aceeași temă (dacă nu chiar obsesie), iar aceasta poate fi din cele mai alese sortimente, de la o dorință la o ascunsă năzuință, de la speranță la suferință.
Dacă oful e la inimă, atunci înțelegem că e vorba despre o iubire de cele mai multe ori neîmpărtășită sau despre una care îi aduce și îngrijorare, necaz sau chin. Cum nu ne pierdem firea, umorul și nici rima, un of și-un cartof spunem uneori, ne luăm în râs și parcă lucrurile devin dintr-odată mai ușor de dus (chiar și când cu o bagatelizare nu se face primăvară și nici nu se drege busuiocul).
Thinking about the mood…
Cheful
Noroc că avem și cheful, și-ncă în variate sorturi, de la cheful-petrecere la cheful-hatâr, de la capriciu și poftă la vreo năzbâtie. Am chef (să fac și să dreg) zici acela care simți din senin o pornire ori de care (de a face sau drege) sau doar îmi vine chef să …, ceea ce îndeobște înseamnă că vei da curs de îndată la ceea ce deocamdată numai gândul sau dispoziția te îndeamnă.
Om cu chef e cel de obicei (haios și) înveselit de (cel puțin) un pahar, dar care nu a apucat să se facă de râs, iar mai tristul n-am chef e folosit ori de câte ori ne trezim năzuroși. Un gest urât sau doar o stângăcie poate să taie cheful cuiva sau pe-al tuturor, după cum de a face ceva fără chef înseamnă a fi fără tragere de inimă sau temei propriu în fața unei trebușoare care nu-ți iese cum ți-ai dori.
Poți avea chef de toate dintr-odată, dar poți, deopotrivă, să nu ai chef de nimic, azi sau mai apoi, cum s-a văzut și la case mai mari și nu numai când aștepți să ne vedem joi.
Asta dacă nu apare vreo toană complet destabilizatoare, care să te împiedice și mai dihai să-ți ții firea decât doar că nu te-a vizitat azi pronia sau cheful năbădăios. Păn’ la urmă, dintr-o toană, d-un capriț, multe poți face, mai știi păcatu’ când îți vine nazul?
Toanele
Ești în toane bune dacă ai o dispoziție de zile mari, te-ai trezit cu fața la soare și nici nu e eclipsă și atunci e foarte probabil să muți munții și loc, dacă nu chiar să îi duci chiar și până la Mahomed.
Dar ele, toanele, ca și stihiile, se întâmplă să fie și rele, și atunci nimic nu-ți iese, ce mai, nu numai că ți s-a dus tot cheful, dar de data asta lumea e pe dos și toate ies și susu-n jos, dacă nu cumva chiar merg de-a-ndăratelea. Să stăm să ne treacă, or veni și vremuri mai bune, că doar n-om ține-o din toa(m)nă până-n primăvară și, oricum, vorba cântecului, câte toane, atâtea păreri.
