Îndrăgostiții
Ei stau culcați în iarbă
un bărbat și o fată
Mănâncă portocale, schimbă săruturi
așa cum valurile schimbă spuma-ntre ele.
Ei stau culcați pe plajă
un bărbat și o fată
Mănâncă lămâi, schimbă săruturi
așa cum norii între ei își schimbă conturul.
Ei stau culcați în pământ
un bărbat și o fată
Nu spun nimic și nu se sărută
schimbă tăceri să rămână-n tăcere…
Înaintea începutului
Rumori confuze, claritate incertă,
o nouă zi.
O cameră în penumbră
şi două corpuri alungite.
Sub frunte mă pierd
pe o cîmpie pustie.
Deja ora îşi ascute şişul.
Dar alături de mine respiri,
afectuoasă şi îndepărtată
curgi fără să te mişti.
Inaccesibilă dacă te gîndesc,
cu ochii te palpez,
te privesc cu mîinile.
Visele ne separă,
sîngele ne uneşte:
suntem
un rîu de palpitaţii.
Sub pleoapele tale se coc
seminţele soarelui.
Lumea
nu este încă reală,
timpul ezită:
singura certitudine
căldura pielii tale.
în respiraţia ta ascult
mareea zorilor,
silaba uitată a începutului.
Ascultă-mă cum ascultăm ploaia
Ascultă-mă cum ascultăm ploaia,
nici prea atentă, nici distrată,
paşii uşori, picuraţi,
apă care este aer, aer care este timp,
ziua ezită să plece,
noaptea nu a venit încă,
chipuri ale ceţii
la colţul străzii,
chipuri ale timpului
la colţul aceste fraze,
ascultă-mă cum ascultăm ploaia,
fără să mă asculţi, ascultă-mă vorbind
cu ochii deschişi spre înăuntru,
adormită, cu toate simţurile treze,
ploaie, paşii uşori, rumoare de silabe,
apă şi aer, cuvinte fără greutate:
ceea ce am fost, ceea ce sunt,
zilele şi anii, această clipă,
timp fără greutate, apăsare enormă,
ascultă-mă cum ascultăm ploaia,
asfaltul umed luceşte,
ceaţa se ridică şi merge,
noaptea se deschide şi mă priveşte:
eşti tu şi silueta ta de vînt,
tu şi chipul tău de noapte,
tu şi părul tău, fulger lent,
traversezi strada şi-mi intri sub frunte,
paşii de apă pe pleoapele mele,
ascultă-mă cum ascultăm ploaia,
asfaltul luceşte, traversezi strada,
este ceaţa hoinărind prin noapte,
este noaptea dormind în patul tău,
este hula respiraţiei tale,
degetele tale de apă îmi umezesc fruntea,
degetele tale de foc îmi ard ochii,
degetele tale de aer deschid pleoapele timpului,
nălucă de apariţii şi învieri,
ascultă-mă cum ascultăm ploaia,
anii trec, clipele revin,
auzi paşii din camera vecină?
Nici aici, nici acolo: ascultă-i
într-un alt timp care este clipa asta,
ascultă paşii timpului
inventator de locuri fără greutate sau spaţiu,
ascultă ploaia fugind pe terasă,
noaptea crescînd sub arbori,
un fulger şi-a făcut cuibul între foi.
Incertă grădină în derivă
-intră, umbra ta îmi acoperă pagina.
Citiți și Ți-am făcut drum spre mine – Raluca Faraon
