Se spune că, într-o lume paralelă, gândurile noastre se materializează.
Apoi, Cineva uită deschisă ușa dintre lumi și gândurile noastre (mai ales cele despre noi) devin parte reală a vieții de aici.
Așa cum ne-am văzut dincolo, începem să fim văzuți și aici.
Acesta devine prețul ireversibil al grabei noastre de a ne judeca.
Implicit, credem că și ceilalți ne judecă identic. Și ne cântăresc caracterul, trăirile, personalitățile, cu aceeași măsură pe care singuri ne-am aplicat-o.
Femeile nasc zilnic bărbați. Prin modul în care îi prețuiesc.
Femeile fac îngeri, din draci ce păreau incorigibili. Pur și simplu scuturându-le aripile de praful adus de afară.
Căci îngerii (albi sau negri, cum or fi ei) tot bine fac, din punctul lor de vedere.
Răul nu cunoaște binele din punctul de vedere al binelui, ci din propria perspectivă.
tumblr.com
Pentru un drac aflat la serviciu, a face un rău înseamnă că și-a făcut treaba bine.
Cu ochii blocați în telefon sau în meciul de la televizor, după a treia încercare, bărbații răspund cu un fel de ”Mrr”, la una dintre cele mai grele întrebări ce li se poate adresa:
”Ce fel de ciorbă ai vrea să fac?”.
Atunci, lor li se pare că ai ceva cu ei.
Că vrei să-i pui în încurcătură.
Tu, însă, continui să scuturi praful de pe aripile lor și le faci cafeaua, ca să se simtă ei bine a doua zi dimineața.
Le speli ghetele și le desfaci șireturile un pic, le perii paltonul, îi rogi să nu uite ce ați stabilit pentru casă și îi întrebi ce mai fac.
Bărbații se sperie, crezând, ca de fiecare dată, că au făcut ceva.
Și pleacă la somn.
Le scrii ”Noapte bună!” în mess.
Ei răspund a doua zi, pe la zece. Apasă un emoticon cu inimioare.
Bărbații vin la ușa ta fără flori. Pentru că ei nu le înțeleg semnificația. Ei consideră că aduc flori de fiecare dată când te mângâie, când te ajută, când te susțin.
Tu îi întrebi, atunci când nu-i înțelegi:”De ce ai făcut asta?”.
Dar mintea lor este prea înceată, așadar abia acum răspund la o întrebare anterioară, cea legată de ciorba aia pe care voiai să o faci:
”De porc…”
