Cartea „Iubește ploaia, iubește viața„, scrisă de Dominique Loreau, ne vorbește despre culoarea ploii, despre senzațiile organice și telurice pe care ni le aduce ploaia. Făcută din esență rafinată, ploaia este substanța miraculoasă a lumii, acea care infuzează mii de senzații și mii de tandrețuri.

Cartea este  aorta sculptată în cuvinte, despre ploile care pot fi moi, aspre sau indiferente. Și în toate aceste mii de sensuri ale picurilor de apă, tot ceea ce se infiltrează în noi, se transformă apoi în propria noastră carne, în propriile noastre gânduri, și, în final, în esența noastră. Ai să găsești aici poezie, emoții, lacrimi îngânate de ploaie, regăsiri, uitări, și, ceea ce este mai important, minimalizarea trăirilor și transformarea lor în poezie, în tablouri pictate sau pânze de culoarea naturii, atunci când ploaia este un fenomen interior.

Cartea este terapeutică, ceea ce mă duce cu gândul că nu am mai avea nevoie de psihoterapie, ci ar fi mult mai bine să ne regăsim pe noi printr-o invitație la meditație, citind cartea „Iubește ploaia, iubește viața„.

„Sunetul stins al apei care curge într-un havuz ce murmură verdele gazonului îngrijit… în acest moment, pentru mine, sunteți universul întreg, căci sunteți conținutul plin și complet al senzației mele conștiente.”, spunea  Fernando Pessoa într-o altă carte extraordinară, intitulată chiar „Cartea neliniștirii.”

Dominique Loreau  este autoarea care trăiește de douăzeci de ani în Japonia și a studiat artă japoneză la nivelul artei, trecând prin haikuuri, pictură și  scriitori japonezi. În general, ea și-a însușit traiul japonez, uitând de superficialul trai din Franța, de unde vine autoarea.  Ea ne spune că specialiștii japonezi au repertoriat până la 110 vocabule pe care negustorii de chimonouri le foloseau pentru a desemna nuanțele mătăsurilor gri. Îndrăgostită de Orient, autoarea are o percepție aparte despre lume, cultură europeană rămânând undeva ca un decor, iar ceea ce primează este amănuntul decizional din cultură japoneză.

Și ce frumos spune autoarea: „Cețurile sunt nimic mai mult decât peisaje udate de ploaie,  iar Awaii, acest cuvânt japonez, arată frumusețea contururilor imprecise și a degradeurilor. Tot acest tablou de ceață care se contopește cu simțurile e mai mult decât o viziune, este un vis în care noi ne regăsim sau ne pierdem”.

Cartea „Iubește ploaia , iubește viața„ este o călire a celor mai subtle simțuri, o beție metamorfozată în cuvinte, o carte de îndemnuri blajine, dar atât de puternice, în care autoarea de origine franceză ne invită să vagabondăm pur și simplu prin misterul vieții, să captăm impresii efemere,” să rămânem o clipă hipnotizați de balsamul neașteptat dinăuntrul liniștii lucrurilor”.

„La suprafața apei

Pliuri de mătase

Ploaie de primăvară” (Ryokan).

„Există în japoneză un cuvânt de o frumusețe aparte -„sabishii”, care înseamnă trist, solitar. Ideograma lui e făcută din trei picături de apă pe lemn.”

 „Această ploaie are drept pânză de pictură simțurile mele. Ele mă ghidează când rațiunea e absentă„.

„Parfumuri ale orașului, foarte în stilul „După Aversă” de la Guerlain, parfumul de gudron udat de o ploaie scurtă de vară, cafenelele pariziene cu ferestre aburite, în care întrăm uzi până la piele, ca să bem o ciocolată caldă sau un vin fiert”.

„Iubește ploaia , iubește viața„ este o carte pe care ai vrea să o citești doar când ai acea stare de nostalgie, acea moleșeală de dimineață, în care trăiești senzații confuze, adormite, poate că nu știi ce să faci, încotro s-o apuci  sau, într-un cuvânt, cum să îți așezi prioritățile pentru ziua ce va urma. 

Dominique Loreau este autoarea care te invită să visezi la ține, la simțurile tale și la mii de sensuri pe care le putem găsi în natură și în ploaie, pe care fără să știm le-am uitat, dar le putem regăsi.

Cartea „Iubește ploaia, iubește viața„ ne invită la regăsirea sinelui pierdut, la a savura pasaje ingenios ticluite, cu multe stări și emoții pe care le guști citind cartea, cu condiția să te lași purtată de cuvinte, vrăjită – dacă am putea folosi chiar sensul propriu al cuvântului – de fraze, având impresia după fiecare pagină că totul s-a sfârșit aici, că nu mai poate continua nimic, dar, ca un munte vrăjit care așteaptă  să îl descoperim, totul reîncepe, pricinuind noi descoperiri de sine, noi emoții.

Vei avea senzația, citind „Iubește ploaia, iubește viața„, că te afunzi în ea, ca apoi să renaști, singura certitudine pe care o ai după fiecare pagină este că te-a vrăjit, te-a purificat și te-a cucerit în același timp.

Cartea nu este pentru  iubitorii de cărți cu suspans și intrigă dificilă, ci pentru cei ce iubesc stările de meditație, de introspecție profundă. Și pentru cei care nu au mai citit de mult o carte ușurică, genul poeziilor din școală, care te transpuneau într-un peisaj din natură, cu siguranță vă amintiți, acele texte din manualele unice pe care făceam exercițiul și studiul frumosului din  poezia naturii.

Recomand cartea pentru o zi de relaxare și de pupăceală cu pisica, în fotoliul așezat lângă bradul de Crăciun.

Cartea o găsești aici, de la editura Baroque Books, editura care face coperți extraordinare, editura pe care eu am descoperit-o anul acesta.

Plus că mai oferă și niște semne de carte cu design deosebit, pe care nu le găsești în altă parte decât la editura Baroque Books.

Citiți și Stairway to heaven…