nu pleci niciodată de lângă femeia
pe care-o iubești nu înainte de-a-ți pune în jurul
gâtului cordonul ombilical
moștenire
de la stră străbunicile ei până în ziua
când te-a întâlnit
și ai asistat la nașterea
ta
s-ar putea ca
demonul ce te bântuie
devenit între timp un școlar dojenit
să treacă cu ghiozdanul în spate
pragul galeriei de artă
unde atârnă nepedepsite
toate zilele în care ai fost fericit
foto credit sursa
ca un dor de niciunde
ca spinul înfipt într-o coamă de cireș înecat
alintat de vreo ipoteză încins
peste frunte cu al verii păcat
ești du-te vino prin struguri
gustul tău sânge în mine
sărat… Citește și dor de niciunde
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
