nu e ce pare
și pare a fi
o fată-mbrăcată
toată
în pălării
din secolul șaișpe
sau nouășpe?!
oricum, par bărbătești, casca aceea
cu mușuroaie și clești, de pildă,
o face să uite
cine ce unde
cine să fii dacă nu ești?
iată cilindrul din care ies pești volanți
bicornul în formă de șenilă cu pene
un capac frigian sau chiar borsalino
lovit pe mijloc de atonie
printre contururi năuce fata
îți face un semn din vechime, cu creta
atât. până aici.
dincolo – alte
fete cu pălării nebunești.
foto tumblr.com
Citește și antedatăm povestea asta
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
