Poate părea ciudat că din miliardele de combinații posibile de cuvinte în limba engleză, serialul medical deținut de NBC, „New Amsterdam”, a ales titlul folosit de alt serial, acum un deceniu – „The Good Doctor”. Cea a rezultat? Un fel de utopie, un ideal nepământean pe care creatorii ni-l livrează din dorinţa de a ne arăta ceea ce nu vom vedea vreodată, pe principiul că şi basmele sunt construite pe un grăunte de adevăr. O fantezie cu actori carismatici şi acţiune bogată în momente surpriză, melanj care te ţine prezent şi dornic de un nou episod.
În timp ce serialul nu mai împrumută numele serialului deținut de ABC, se pare că împrumută o filozofie: telespectatorii sunt îngrijorați de un sistem de îngrijire a sănătății care este neatent la indivizi, iar NBC lansează un show care le dă un răspuns foarte simplu telespectatorilor: „punerea pacienților pe primul loc”.
Serialul se concentrează pe Dr. Max Goodwin – Ryan Eggold – noul director al spitalului, din Belluve, New York City. Este genul de doctor menit să schimbe rapid mersul lucrurilor, cu orice sacrificiu: al lui personal, al familiei sale, al viitorului chiar dacă lucrurile se văd „pe viaţă şi pe moarte! – totul în slujba pacienţilor, aşa cum ar spune Hippocrate, cel cu jurământul, ştiţi, desigur, mai bine decât mine despre ce e vorba:
„Jur pe Apollo medicul, pe Esculap, pe Higea și Panacea și pe toți zeii și zeițele, pe care îi iau ca martori, că voi îndeplini acest jurământ și poruncile lui, pe cât mă ajută forțele și rațiunea:
- Să respect pe cel care m-a învățat această artă la fel ca pe propriii mei părinți, să împart cu el cele ce-mi aparțin și să am grijă de el la nevoie; să-i consider pe descendenții lui ca frați și să-i învăț această artă, dacă ei o doresc, fără obligații și fără a fi plătit.
- Să transmit mai departe învățăturile acestei arte fiilor mei, fiilor maestrului meu și numai acelor discipoli care au jurat după obiceiul medicilor, și nimănui altuia.
- Atât cât mă ajută forțele și rațiunea, prescripțiunile mele să fie făcute numai spre folosul și buna stare a bolnavilor, să-i feresc de orice daună sau violență.
- Nu voi prescrie niciodată o substanță cu efecte mortale, chiar dacă mi se cere, și nici nu voi da vreun sfat în această privință. Tot așa nu voi da unei femei un remediu abortiv.
- Sacră și curată îmi voi păstra arta și îmi voi conduce viața.
- Nu voi opera piatra din bășică, ci voi lăsa această operație celor care fac această meserie.
- În orice casă voi intra, o voi face numai spre folosul și bunăstarea bolnavilor, mă voi ține departe de orice acțiune dăunătoare și de contacte intime cu femei sau bărbați, cu oameni liberi sau sclavi.
- Orice voi vedea sau voi auzi în timpul unui tratament voi păstra în secret, pentru că aici tăcerea este o datorie.
- Dacă voi respecta acest jurământ și nu îl voi călca, viața și arta mea să se bucure de renume și respect din partea tuturor oamenilor; dacă îl voi trăda devenind sperjur, atunci contrariul.”
Spre aducere-aminte, ca să vă daţi seama, din nou, că meseria de doctor e cea mai dintre toate plină de responsabilitate. Ca inginer nu poţi să omori un bloc, ca profesor nu omori decât ignoranţa, dar ca medic…
El concediază aproape tot personalul de la unitatea de cardiologie, pe principiul „punerea facturilor înaintea sănătății”. Prezintă idei centrate pe pacienți unui consiliu și pledează pentru un pacient haitian care dorește un „ritual de protecție” înaintea operației, fără să țină cont de obiecțiile medicilor. Întreabă în mod repetat personalul în engleză și spaniolă „Cu ce vă pot ajuta?” („How can I help?” / „¿Cómo lo puedo ayudar?”). Face tot ce poate cu bunăvoință, sacrificiu de sine, cu un zâmbet cald, cu aspect nebărbierit. Poate că nu este The Good Doctor, dar este The Goodwin Doctor.
Eggold are o carismă infailibilă, încă din primele două episoade reușind să capteze interesul spectatorilor, să intre în pielea personajului şi să trăiască la cote înalte o viaţă iniţial dedicată carierei, apoi maturizată prin câteva episoade dramatice care îl schimbă şi îi revelează adevăratul sens al vieţii: echilibrul. Totul presupune un echilibru în viaţă, e lecţia pe care putem s-o desprindem, iar acest echilibru între vocaţie, profesie şi viaţa personală aduce după sine echilibrul interior. De asemenea, putem înţelege că nu ne putem baza niciodată pe momentul care urmează, pentru că întâmplarea joacă un rol esenţial în destinui fiecăruia dintre noi – moartea pândeşte după colţ, secerând fără discernământ, fără avertisment, fără discernământ. Prietenia este cea mai importantă valoare pe care o avem şi pe care trebuie s-o păstrăm, pentru că ea ne ţine legaţi, solidari unul cu celălalt.
Pe lângă acestea, „New Amsterdam” ridică si niște probleme personale. Doctorul Goodwill (traducere literală: bunăvoinţă!) este diagnosticat cu cancer, pe deasupra faptului că urmează să devină tată, iar pasiunea sa pentru carieră îi pune în pericol căsnicia, fiind neatent la soția sa, Georgia – Lisa O’Hare.
În lumea din jurul lui, se ţes şi se desfac relaţii: de exemplu, Dr. Floyd Reynolds – Jocko Sims – și Dr. Lauren Bloom – Janet Montgomery -, al căror romantism este brusc curmat din cauza îngrijorărilor lui despre relațiile interrasiale – el fiind negru, iar ea albă – temă uzuală în ziua de astăzi, atât de afectată psihologic, moral şi social.
Dar totul este parcă prea desuet. Serialul este înrădăcinat într-o îngrijorare serioasă – sistemul de îngrijire sanitară este în multe sensuri distrus și sfidează răspunsurile ușoare – dar face tot posibilul să spună pur și simplu „da”: răspunsurile sunt chiar atât de ușoare. Este de un tip căruia îi pasă atât de mult ca să elibereze pe toți cărora le pasă la fel de mult.
Așa cum se întâmplă mereu, există un contrast, difuzat pe PBS în aceeași seară în care „New Amsterdam” își începe difuzarea sezoanelor: „The Mayo Clinic: Faith – Hope – Science”. Documentarul de două ore al lui Ken Burns despre istoria „templul secular” al medicinei (în cuvintele intervievatului Tom Brokaw), în Rochester, Minn.
Structura documentarului care pendulează între istorie și poveștile pacienților este un pic agitată, dar temele sunt oportune. Se ocupă cu câteva dintre aceleași dinamici care conduc „New Amsterdam”, dar mai ales tensiunea dintre afacerea medicinii și practica acesteia.
The Mayo Clinic merge pe același principiu al „punerii pacienților pe primul loc” ca și în cazul lui Goodwin, dar cere mai mult decât un slogan și intenții bune. În mare parte, susține filmul, este vorba despre bani și structuri instituționale, în special politica centrului medical de a plăti medicii cu un anumit salariu, ceea ce elimină stimulentele financiare pentru petrecerea a cât mai puțin timp cu fiecare pacient.
Cu toate acestea, acest sistem nu a reuşit pe scară largă în America, chiar dacă exemplul fusese disponibil de un secol și jumătate și reputația sa, ei bine, fiind Clinica Mayo. (Documentarul regizat de Burns, Erik Ewers și Christopher Loren Ewers, punctează de asemenea unele dezavantaje istorice ale „punerii pacienților pe primul loc”, menționând că, de zeci de ani, centrul nu le-a permis afro-americanilor să trateze pacienții albi, pentru a nu-i face să se simte inconfortabil.)
Nu se așteaptă nimeni ca „New Amsterdam” să repare sistemul de îngrijire sanitară, dar ar putea să depună un efort dramatic. Ar ajuta, de exemplu, dacă Goodwin ar avea un antagonist pe jumătate interesant, în afară de birocrați. El e un Captain Avenger în luptă cu un sistem care scârţâie din toate balamalele, şi pe care vrea să-l schimbe „după chipul şi asemănarea sa”. Greşit, chiar şi în America, ţara tuturor posibilităţilor.
Pentru momentele trecătoare de pilot, se pare că ar putea fi Dr. Helen Sharpe – Freema Agyeman – un medic celebru care se ocupă de jet-uri, care petrece mai mult timp pe „Ellen” decât în spital. Când Goodwin îi ordonă să își reducă aparițiile pe social media, se apără spunând că aparițiile ei îi aduc bani necesari. Dar, din al doilea episod, ea este „Goodwinizată”, fiind surprinsă de cât de tare o afectează cazurile pacienților ei.
Orice serial de dramă medicală suficient de competentă poate prezenta povești reconfortante și sfâșietoare, iar „New Amsterdam” este competent. Dar moartea este un adversar de încredere și unul repetitiv. Pentru a ne capta atenția, un show despre schimbarea practicii medicale, trebuie să ne ofere mai mult decât o bomboană frumos ambalată.
Sezonul trei e încă în platoul de filmare, abia anul viitor va putea fi achiziţionat de Netflix.
NEW AMSTERDAM (3 sezoane, 45 de episoade)
CREAT DE: Allan Loeb & Christian Taylor; David Manson, Mr. Loeb & Steven Pearl, PRODUCĂTORI EXECUTIVI; Lasse Hallstrom & Leslie Holleran, PRODUCĂTORI EXECUTIVI (piloți doar). PRODUS DE Regency Television Productions
CU: Nikolaj Coster-Waldau (John Amsterdam), Zuleikha Robinson (Eva Marquez), Alexie Gilmore (Dr. Sara Dillane), Stephen Henderson (Omar).
Una peste alta, merită. Înveţi despre medicină, despre simptome, despre cum ar trebui să arate un sistem medical performant. Alert, cu personaje care radiază umanitate şi „bunăvoinţă”. De savurat seara, cât se poate, deşi, atenţie, poate crea dependenţă!