La fel de spiritual, la fel de „teatral”, ca în urmă cu un veac și jumătate, se arată a fi astăzi acest inepuizabil…„Cartoforii” de N.V. Gogol, înscenat într-o linie tradiţionalistă, cu o vădită grijă pentru respectarea literei şi spiritului textului, aşa cum este în montarea de la Teatrul Național din Cluj. Regizorul Ionuț Caraș a abordat temele din piesă într-o manieră sobră, fără modernizări forţat-actualizante. Astfel, viciul/patima/adicția, înșelătoria/minciuna, corupţia, hedonismul, violența și servilismul sunt tratate în stil retro, păstrând amprenta mentalităţii acelor vremuri. Revitalizarea scenică este determinantă în această montare. Publicul nu vine să râdă de-o lume handicapată intelectual, ci vine să se cutremure în fața unor drame care-l pot implica, existențial, oricând.
Spectacolul, încadrat în decorul semnat de Zsófia Gábor, recompune atmosfera epocii, mizând în exclusivitate pe virtuţile comico-moralizatore ale textului şi ale distribuţiei. Actorii au fost îndrumaţi de regizor spre un joc firesc, fără să fie solicitaţi pentru mari acrobaţii de mizanscenă, ci contând pe calităţile lor, în cele mai multe dintre cazuri vădite cu prisosinţă. Așadar, într-un spațiu înalt, personajele intră în scenă persiflând «paraziții caseii»: ploșnițele și puricii. Din start, spectatorul este atenționat că vor urma hohotele gogoliene, fiindcă deasupra aburilor și pereților întunecați se zărește portretul (în sepia) dramaturgului. Zâmbetul ironic lămurește privitorul contemporan că în spatele acestui cadru scenografic se bănuiesc adâncimi și labirinturi neașteptate.
Din această atmosferă voit horror, se detașează figura personajului mut, o prezență cvasi-ubicuă. Un soi de Quasimodo abulic bântuie prin cadrul larg, cu o lumință pâlpâind, pe fundalul unor zgomote tribale, invitând la profunde interogații. Actorii apar la rampă aşa cum i-a imaginat dramaturgul rus – zece bărbați, împătimiţi jucători de cărți, cât și lacheii lor sau companionii de ocazie – se reunesc în faţa publicului, fiecare etalând personalitatea şi stilul său. O contribuție esențială o au scenografia și ilustrația muzicală cu rezonanțe slave și «poante» universale. De asemenea, costumele au o doză apreciabilă de persiflaj inteligent. Bunăoară, cadrul este cel al unui han de veacul al XIX-lea, dar șarja comică, prezentă în text, e potenţată simpatetic prin muzică, decor, costum şi prin elementele de recuzită.
Întregul se prezintă sub forma unor întâmplări pe care actorii se întrec în a le prezenta publicului cu cât mai mult farmec. Precum niște vajnici «muschetari ai cărților», cei patru jucători se poziționează într-un veritabil «careu al viciului». Partenerii de joc sunt costumaţi în concordanţă cu tipologia căreia îi aparţin: triou-ul Uteșitelnîi, Krugel și Șvohnev, cât și Iharev – toți apar ca niște tineri degajați și relaxați lăsând la vedere (o aparentă) bunăstare. Acest cvartet pitoresc este de un comic savuros. Din start, cu ironie, Iharev- primul sosit – parafrazează cehovian:„ La Moscova!La Moscova!”.
Spectacolul este viu, alert, cu umor de bună calitate, care abia spre final basculează în tragic. După incendescența scenelor de joc alături de junele Glov. Radu Dogaru oferă un efervescent recital de comediant bine-antrenat. De asemenea, duelurile verbale dintre bătrânul Glov și tinerii jucători reflectă atitudinea fermă a seniorului. Cornel Răileanu practică un stil comic mai reţinut, mai sobru, dar nu mai puţin eficace, relevând disponibilităţi pentru caricatura în filigran. Ultimul act e savuros datorită lui Zamuhrîșkin. Ruslan Bârlea devine eroul, care sub masca naivităţii şi simplităţii, îi tratează pe ceilalți cu îndrăzneală.
Foto afiș: Claudiu Guraliuc
„Cartoforii” de N.V. Gogol, traducere de Nicolae Iliescu
Regia: Ionuț Caras
Scenografia: Zsófia Gábor
Consultant Card Tricks: Florin Suciu
Maestru de lumini: Jenel Moldovan
Foto afiș: Claudiu Guraliuc
Distribuţia:
Iharev: Mihai-Florian Nițu
Uteșitelnîi: Matei Rotaru
Krugel: Miron Maxim
Șvohnev: Cosmin Stănilă
Aleksei, băiat la han: Cristian Grosu
Gavriușka, servitorul lui Iharev: Petre Băcioiu
Glov, tatăl: Cornel Răileanu
Glov, fiul: Radu Dogaru
Zamuhrîșkin: Ruslan Bârlea
Un personaj mut: Irina Wintze
Cultura te îmbogăţeşte, te plasează pe o anumită ierarhie valorică, cu condiţia să fie dublată de inteligenţă şi de cei şapte ani de acasă. Licenţiată în Teatrologie-Filmologie (U.N.A.T.C. I.L.Caragiale, Bucureşti) şi Pedagogie (Univ. Buc.), mă simt aproape de cei “săraci în arginţi, dar bogaţi în iluzii” ştiind că cea mai subtilă, dar solidă, formă de supravieţuire este cultura și că întotdeauna “Les beaux esprits se rencontrent”.
