Gheorghe Sion George Sion (n. 18 mai 1821, Hârsova, judeţul Vaslui – d. 1 octombrie 1892, Bucureşti)

Dacă nu s-ar fi gândit să-și scrie memoriile – proza memorialistică intitulată ”Suvenire contimpurane”, 1888, remarcabilă prin culoarea și fluența evocării, cuprinde portrete memorabile și pitorești, descrieri de atmosferă, episoade melodramatice sau istorisiri cu caracter anecdotic -, de pe urma lui Gheorghe Sion n-ar fi supraviețuit decât vreo cîteva poezii, printre care și ”Plugușorul”, despre care mai toată lumea crede că e un colind anonim.

În conștiința populară au rămas vii versurile poeziei ”Limba românească”.

Limba românească

Mult e dulce şi frumoasă
Limba ce-o vorbim,
Altă limbă-armonioasă
Ca ea nu găsim.

Saltă inima-n plăcere
Când o ascultăm,
Şi pe buze-aduce miere
Când o cuvântăm.

Românaşul o iubeşte
Ca sufletul său,
Vorbiţi, scrieţi româneşte,
Pentru Dumnezeu.

Fraţi ce-n dulcea Românie
Naşteţi şi muriţi
Şi-n lumina ei cea vie
Dulce vietuiţi!

De ce limba românească
Să n-o cultivăm?
Au voiţi ca să roşească
Ţărna ce călcăm?

Limba, ţara, vorbe sfinte
La strămoşi erau;
Vorbiţi, scrieţi româneşte,
Pentru Dumnezeu!

Gheorghe Sion alias George Sion a fost scriitor, poet, revoluţionar paşoptist și membru al Academiei Române.

În 1848 a luat parte activă la mișcarea revoluționară din Moldova, de aceea a fost exilat. După multe peripeții Gheorghe Sion reușește – cu ajutorul prietenilor săi să treacă în Muntenia, apoi în Transilvania, la Brașov.

În Transilvania i-a cunoscut pe George Barițiu, Simion Bărnuțiu, Aron Pumnul și Andrei Mureșanu. După ce a participat la adunarea de pe Câmpia Libertății de la Blaj, din 3/15 mai 1848, a trecut în Bucovina, unde a cunoscut familia Hurmuzachi. Aceștia primeau cu multă dragoste pe emigranții moldoveni, la moșia lor Cernauca.

Reîntorcându-se la Iași, Gheorghe Sion a luat parte la toate mișcările unioniste care au dus la Unirea Principatelor. În anul 1855 este numit arhivist al Statului și i se dă spre conducere Arhiva Statului din Iași (Gh. Ungureanu, Op.cit., p.132).

În perioada 1860-1862 a scos ”Revista Carpaților”. Împreună cu V. A. Urechia a scos revista „Transacțiuni literare și științifice” (1872).

 A scris versuri și piese de teatru fără o valoare deosebită. Temele din poezia sa sunt cele comune în lirica epocii: patriotismul, refuzul opresiunii, satira venalității, a abuzurilor etc.

A tradus din clasicii și romanticii francezi. Au rămas în conștiința populară versuri scrise de Sion, precum ”Mult e dulce și frumoasă / limba ce-o vorbim” sau ”Astăzi anul se-nnoiește / Plugușorul se pornește”, cuprinse în volumul intitulat ”Din poesiile lui George Sion” tipărit în anul 1857 la Tipografia Națională a lui Iosif Romanov.

Pentru carențe de cultură literară și incontinență lirică, Gheorghe Sion a fost una dintre victimele lui Titu Maiorescu din Beția de cuvinte (articol subintitulat “Studiu de patologie literară”, scris și publicat în 1873 în „Revista Contimporană”).

A fost secretar general al Societății Academice Române și, ulterior, vicepreședinte al Academiei Române.

foto https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Sion