O scară rulantă îmi e amintirea
în mine circulă
kilometri întregi
o treaptă se-nalță
alta coboară
să doară,
să moară…
Te-ntreb doar așa
într-o doară,
fată hoinară,
de ce-aș mai purta
dulce
amară povară
La nefinit
pe o scară
rulantă îmi e amintirea
O treaptă se-nalță
alta coboară
să doară
să moară?
• foto tumblr.com
Citește și Balul Algoritmilor
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
