Te invit, sâmbătă seara
s-adăpostești pe nu și pe da
în colțul buzelor,
să vii
la Balul Algoritmilor
Bărbați fini, subțiri
servesc la intrare-nmulțiri
cocktailuri cu soluții
de viață,
năluciri,
șampanie din cel mai strict cod,
apoi te-ndrumă
cum și-n ce mod
E lume bună
și (nu) se dansează
Oricum
e programat totul
Nu fii nebun,
numără pașii, adu-i de-acasă
așa e sigur, e logic
cum?
Nu îți pasă?!
• foto tumblr.com
Citește și Nicio poveste
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
