Poeme de citit pe trezie, oricui, oriunde, nu degeaba: Mistifelix, motanul interlop…
sursă foto: humanitas.ro
Mistifelix:
motanul interlop
Mistifelix i-un interlop – nimeni nu poa’ să-l lege.
I-un criminal notoriu, ce-i mai presus de lege.
Pe jandarmi îi lasă țuț, pe mascați – cu ochii-n soare;
Pân-ajung la locul faptei, hop!, Mistifelix dispare.
Mistifelix, Mistifelix, nu-i nimeni ca Mistifelix,
Că-i a lu’ Newton, a lui Ohm, pe el de lege-l doare-n pix.
Nici Superman nu poate mai sus ca el să zboare –
Pân’ s-ajungi la locul faptei, hop!, Mistifelix dispare.
Poți să-l cauți sus pe casă sau chiar în canalizare,
Dar vă spui și vă repet, hop!, Mistifelix dispare.
sursă foto: Mihail Coșulețu, în „Pisicoteca practică a lu’ Moș Pârșu”, de T. S. Eliot
Mistifelix e roșcovan, înalt și deșirat.
Îl recunoști din prima după craniul lui bombat,
Fruntea-i adânc brăzdată, ochii-i duși în orbite,
Pufoaica ponosită, mustețile zburlite…
Se mlădie ca cobra când dă din coș să iasă,
Dar de dormit, nu doarme – ca dùșmanul de clasă.
Mistifelix, Mistifelix, nu-i nimeni ca Mistifelix.
I-un ticălos în trup felin, un monstru care nu dă chix.
Poți să-l vezi pe vreo străduță, poți să-l vezi în piața
mare,
Da’-n caz de infracțiune, hop!, Mistifelix dispare.
Se zice că trișează, da’ nu se dă de gol,
Nici nu-i găsești amprenta-n dosar la Interpol.
Dar când ți-au spart cămara și ți-au săltat din casă,
Când se găsește-n parc vreun câine mort, de rasă,
Când ți-au devastat grădina de n-a mai rămas o floare,
Să nu te miri că, hop!, Mistifelix dispare…
Când vreun dosar se pierde-n drum spre CNSAS,
Sau când vreo stenogramă-ți dispare de sub nas,
Mai găsești vreo hârtiuță pe trepte sau la intrare,
Dar când vine expertiza, hop!, Mistifelix dispare.
Când pierderea se-anunță și SRI-ului,
Răspunsul e „Mistifelix!” Dar ia-l de unde nu-i.
Poți fi sigur că-l găsești proptit visător în coate,
Sau făcând ca un contabil calculații complicate.
sursă foto: arhiva personală
Mistifelix, Mistifelix, nu-i nimeni ca Mistifelix,
Nu-i motan să-ți tragă clapa cum ți-o trage el, la fix.
Mereu are-un alibiu, plus două suplimentare,
Iar când se comite fapta, hop!, Mistifelix dispare.
Zice că orice felină care are-o faimă rea
(Că-i vorba de Lingeblide sau că-i vorba de Belea)
E doar un agent în slujba celui ce are ca scop
Să le controleze pașii – Bonaparte interlop.
***
(poezie din volumul Pisicoteca practică a lu’ Moș Pârșu, de T. S. Eliot, trad. Florin Bican, colaje de Mihail Coșulețu, Editura Humanitas, București, 2015)
Citiți și Pisicile lui Borges
