ce avem să ne spunem n-a fost încă ucis
doar în parte și-n locuri unde-am bătut
cuie în valuri
nu-mi trebuie decât întreaga singurătate
ca să-ți fac loc
printre carcase de zei
răpuși c-o suflare
trage cu mine din țigara de foi
așternute cu scrisul de mâna stângă
a celei ce te iubește
fără să mai aștepte splendoarea
vreunui apus
foto sursa
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.