„Voi pleca plină de amintiri. Mă consider foarte norocoasă. Am întâlnit o mulțime de oameni minunați. Nu este adevărat că lumea este rea; depinde ce lume îți faci tu însuți.”

Michela Murgia rămâne în memoria colectivă ca o scriitoare, jurnalistă și politiciană italiană, câștigătoare a Premiului Campiello și a Premiului Literar Internațional Mondello, cunoscută pentru lucrările sale literare și pentru angajamentul său social. S-a născut pe 3 ianuarie 1972 în Cabras, un oraș din insula Sardinia, Italia, iar finalul, neprevăzut și nemeritat, a venit în 10 august 2023. A crescut într-o familie modestă și a studiat filosofia la Universitatea din Cagliari.

Murgia a câștigat faima în primul rând pentru romanele sale. Printre cele mai cunoscute opere ale sale se numără „Accabadora” (2009), care a fost tradusă în mai multe limbi și a primit numeroase premii literare. Acest roman explorează teme precum viața, moartea și puterea într-un context cultural specific Sardiniei. Devenit una dintre cele mai cunoscute opere ale autoarei, romanul  a atras atenția cititorilor și criticilor datorită subiectului său inovator și explorării temelor profunde legate de viață, moarte și identitate.

Titlul romanului, „Accabadora”, provine din dialectul sard (limba vorbită în Sardinia) și se referă la o femeie însărcinată cu ajutarea persoanelor aflate în agonie să treacă la viața de apoi, adică o felinareță sau o asistenta la moarte. În sardă, termenul „accabadora” se traduce aproximativ ca „cea care face să sfârșească” sau „cea care pune capăt”.

Romanul se desfășoară în Sardinia, Italia, și prezintă viața unei fetițe pe nume Bonaria Urrai, care este crescută de o femeie numită Maria și care îndeplinește rolul de accabadora în comunitatea lor. Povestea explorează relația dintre Bonaria și Maria, precum și modul în care Bonaria preia treptat responsabilitatea de a ajuta oamenii să treacă la „celălalt tărâm”.

„Accabadora” abordează teme complexe și sensibile, inclusiv moartea, compasiunea, sacrificiul și etica. Romanul oferă o privire profundă în cultura și tradițiile Sardiniei, aducând în discuție aspecte ale vieții și ale morții care au influențat comunitatea de-a lungul timpului.

Prin nararea acestei povești pline de mister și simbolism, Michela Murgia explorează aspectele umane universale, cum ar fi relațiile dintre oameni, complexitățile moralității și cum înțelegem și gestionăm trecerea din viață în moarte. „Accabadora” a fost tradus în mai multe limbi și a primit recenzii pozitive pentru stilul său narativ captivant și pentru modul în care abordează subiecte profunde și provocatoare.

pinterest.com

Pe lângă activitatea sa literară, Michela Murgia a fost implicată și în jurnalism. Ea a lucrat ca reporter și a contribuit cu articole pentru diverse publicații italiene. De asemenea, a fost prezentatoare de televiziune și a colaborat cu posturi de radio.

În ceea ce privește implicarea sa politică, Murgia a devenit cunoscută ca susținătoare a stângii italiene. În 2013, a fost aleasă ca deputată în Parlamentul Italian pentru Partidul Democratic, o formațiune politică de centru-stânga. A activat în comitetele parlamentare care se ocupau de cultură și mass-media.

„Iubirea poate să fie cea mai mare înșelătorie a lui Dumnezeu. Însăși ideea că cineva poate să-ți fie indispensabil este o capcană care te ține legat într-un cerc vicios, în care doar tu suferi, deși ai impresia că și celălalt suferă la fel.”

„Țăranul trăiește într-un cerc vicios. Se naște, muncind, din muncă moare și în muncă moare. Atâta timp cât ai puțin, puțin ai de dat, puțin trebuie să ai grijă, și atunci poți să trăiești. E un echilibru. Dar nu contează ce faci, nu poți să ieși din cercul ăsta, e viața. Doar să-l faci mai larg sau mai strâns, depinde de tine.”

„Sărăcia și înțelepciunea seamănă: sunt un dar. Cu toate că, în general, puțini oameni recunosc valoarea lor. E greu să-ți închipui că, dincolo de cuvinte, la limita lor, în spatele modului în care ele sunt rostite, se ascunde valoarea. Cu atât mai mult să ți-o închipui dacă nu știi cum să legi cuvintele între ele și nici nu înțelegi rostul cuvintelor în lumea în care te-ai născut și trăiești.”

„Omul e liber atât timp cât are de gând să rămână închis într-un cerc. Într-un cerc ești protejat, ești înconjurat de o frontieră pe care o cunoști bine, poți să îi fixezi dimensiunile, știi de ce parte să o păzești și cine te poate ajuta să o păzești.”

„Nu vreau să mă resemnez, nu vreau să nu mă mai întreb cine sunt și ce am de făcut aici. Viața asta nu e un exercițiu, e viața mea și nu mă voi lăsa înșelată. Nimeni nu va plăti în locul meu. Voi face eu asta, pentru mine.”