Maşina timpului regăsit
Mihail Medrea
Cassian Necşulescu este vărul primar al lui Cassandru Mușat. Cândva, acesta i-a prezis, în glumă, lui Cassian că o să devină savant, văzând cât de pasionat este de istoria marilor descoperiri ştiinţifice. Pe atunci, Cassandru era un adolescent turbulent, căruia îi plăcea să-i şocheze pe cei apropiaţi, iar Cassian, mai mic decât el cu trei ani, era un copil liniştit şi studios.
Ca mai toate prezicerile lui Cassandru, şi aceasta s-a îndeplinit şi nu prea, Cassian devenind profesor de fizică. Visul lui de a deveni cercetător dormita alene, sclipirea sa de geniu rămânând o himeră.
Trecură anii ca nori scămoşi peste mlaştini. Cassandru şi Cassian părea că uitaseră de gluma cu savantul de renume mondial. Cassian îşi pregătea retragerea din activitate. S-ar fi pensionat anticipat însă, pe de o parte vicisitudinile economice îl îngrijorau, iar pe de altă parte, cam din aceleaşi motive, relativ prospera sa pasiune de apicultor nu-i dădea suficiente garanţii financiare.
Marea descoperire a făcut-o din întâmplare, în penultimul an de profesorat. Într-un moment de bilanţ, profesorul Necşulescu s-a văzut nevoit să admită că acesta era vag pozitiv, fiindcă-i iubea pe copii, cu toate că prea puţini dintre ei îşi mai aminteau de el sau de ceea ce le predase. Resimţind tot mai acut urmările unui accident suferit în adolescenţă, pe o pârtie de schi, îl îngrozea perspectiva sumbră a puţinilor ani pe care mai putea conta. Se căia că-şi risipise tinereţea şi energia cu fel de fel de fleacuri. Ce-ar fi dacă, își zicea el, am putea recupera măcar o parte din timpul pe care l-am pierdut. Dar cum? O întoarcere în timp nu este posibilă, conform legilor fizicii. Desigur, asta în cazul fizicii clasice. Dar în cazuri excepţionale? Fizica cuantică sau teoria relativităţii puteau oferi soluţii de neimaginat oamenilor normali.
Lui Cassian Necşulescu nu i-a căzut un măr în cap, ca lui Newton. În schimb, „i-a căzut fisa“, cum se spunea în adolescenţa lui. Pur şi simplu, sclipirea de geniu s-a produs pe când se aştepta mai puţin. A redescoperit calea demult bătută a regresiei temporale. O cale periculoasă, o ştia prea bine.
A citit enorm, a discutat cu medici şi cu preoţi, a studiat şi experimentat câteva tehnici de meditaţie, a făcut unele experimente şi, în cele din urmă a pus la punct o metodă personală de regresie temporală şi de reconfigurare a propriei personalităţi.
Şi, prin voia Celui de Sus?, a reuşit o mutaţie infinitezimală, pomenindu-se la revenirea în prezent într-una din infinitele realităţi posibile, în care el nu era doar profesor universitar, ba chiar coordona o echipă ştiinţifică ale cărei cercetări influenţaseră decisiv domeniul de frontieră pe care aceasta îl abordase: crono-etologia.
De pe atunci, viitorul academician Cassian Necşulescu era supranumit… maşina timpului regăsit.
foto sursa
Citește și come-back
