”Dați-mi o listă de bucate și o pun pe note cât ai bate din palme!”

Gioachino Rossini (n. 29 februarie 1792 Pesaro, Italia – d. 13 noiembrie 1868 Paris)

Optimist, strălucitor și plin de vervă, genialul compozitor  – copil crescut în dragoste față de Mozart și de bucătărie –  a îmbogățit lumea minunată a operei cu peste 40 de lucrări, majoritatea de opera buffa, gen pe care l-a readus în atenția și adorația publicului, oferindu-i o scânteiere inegalabilă.

Setea de viață și spiritul teatral, echilibrate de simplitatea subiectelor, interpretarea vocală pură și accentul pe orchestră au făcut din Rossini un adevărat erou al operei, aclamat până în ziua de azi.

În anii care au precedat nepieritorul ”Bărbier din Sevilla” (1816), Gioachino Rossini  a compus cu o sprinteneală incredibilă „Polița de căsătorie” (debut 1810),  „Extravagantul echivoc”, ”Demetrio și Polibio”, „Păcălitul fericit”, „Ciro în Babilonia”, ”Scara de matase”, caracterizate de acea însuflețire specific italiană și de vestitul crescendo care anima, deopotrivă, interpreții și publicul.

Nici operele tragice nu au fost mai prejos: ”Othello” (1816) , ”Moise” (1818) și ”Wilhelm Tell” (1829). După primul spectacol ”Wilhelm Tell”, din 3 august 1829, la Teatrul Academiei Regale de Muzică din Paris, Rossini, în vârstă de 37 de ani, nu a mai compus, dar s-a bucurat în continuare de respectul și considerația cuvenite.

Turnedo Rossini

Imaginația sa răvășitoare, de artist, a făcut ca Rossini să intre în istorie și ca autor de (capod)opere gastronomice. Turnedourile Rossini sunt un spectacol de arome, ingrediente fine, elegante și apetisante -fiecare având un gust cu o personalitate distinctă – care reușesc să se împletească într-o combinație menită să uimească simțurile.

”Mai importantă decât muzica pentru mine, draga mea Angelica, este invenția mea culinară: o salată nemaipomenită. Rețeta este următoarea: se ia puțin ulei de Provence, muștar englezesc, câteva picături de oțet franțuzesc, piper, sare, salata verde și suc de lămâie. Se mai adaugă trufe de cea mai buna calitate și totul se amestecă bine…”

îi scria el unei iubite parizience, dezvăluindu-i secretele Turnedoului Rossini.

Numele „turnedou” vine de la expresia franțuzească „tourner le dos” (a întoarce spatele/a întoarce pe dos), folosită de Rossini în timp ce aștepta pregătirea acestui preparat unic. Se spune că Rossini a insistat ca prepararea acestei rețete să se faca în prezența sa, pentru a putea supraveghea timpii de execuție. Astfel, în timpul frigerii mușchiului de vită, i-a strigat bucătarului „Tournez-moi le dos” , dorind, evident, să verifice coloratura fripturii. Replica a stârnit mare amuzament, iar surpriza finală a acestui preparat a încantat atât de mult, încât bucătarul a introdus-o în meniu, însoțită de numele creatorului.

Voilà!

 ”Lebăda de la Pesaro” și „Mozartul italian”

Aceste porecle măgulitoare ale compozitorului îmi aduc aminte, printr-o asociere subită, de una din anecdotele care circulă pe seama lui: se spune că Rossini ar fi recunoscut că a plâns doar de trei ori în viața sa: prima dată la insuccesul primei sale opere, a doua atunci când l-a auzit pe Paganini cântând la vioară, iar a treia oară a fost într-o zi cumplită când un curcan umplut cu trufe a căzut peste bord, la un picnic plutitor. :))

Poate că nimic nu este mai potrivit într-o zi de noiembrie, vineri, și 13!, decât însușirea unei atitudini în stil ”rossinian” care să ne mențină – asemeni accelerării ritmice și celebrelor crescendo-uri, atât de tipice ariilor lui Rossini – în spectacolul vieții unde, având dubla calitate de actori și spectatori, să nu ne plictisim, trăind arii vii și pasaje de umplutură, pline de jovialitate și tinerețe.

Oricare ar fi natura ”libretului” zilei, să păstrăm viu ritmul acestui spirit muzical care emană bucuria de a trăi.

foto tumblr.com