Mario Puzo (pinterest.com)
Literatura, artiștii si mafia
Mario Puzo, al cărui nume complet este Mario Gianluigi Puzo, a fost un maestru al literaturii și un scriitor care a marcat profund cultura pop. El s-a născut la data de 15 octombrie 1920 în cartierul New York-ului, Hell’s Kitchen, și a crescut în mijlocul unei comunități italo-americane extrem de agitate. Ceea ce nu știau mulți în acele zile este că micul Mario avea să devină unul dintre cei mai influenți scriitori ai secolului 20.
Familia și originile italiene
S-a născut într-o familie de imigranți italieni, care a trăit experiența grea a vieții în New York-ul anilor ’20 și ’30. Această experiență a influențat în mod profund opera lui Puzo, mai ales celebrul său roman, „Nașul” (The Godfather), în care a explorat sub lupa crima organizată și cultura mafiei italiene din America. Tatăl său, Antonio Puzo, era un muncitor și negustor, iar mama sa, Maria, se ocupa de gospodărie. Copilăria lui a fost marcată de sărăcie și lipsuri materiale. A crescut într-un cartier cu probleme sociale și economice, ceea ce i-a oferit o perspectivă asupra vieții care avea să influențeze mai târziu opera sa literară. Copilăria lui Mario Puzo și experiența sa în comunitatea italo-americană au jucat un rol semnificativ în dezvoltarea sa ca scriitor și au influențat temele pe care le-a explorat în romanele sale, în special în cele legate de familie, identitate culturală și criminalitatea organizată.
De la romane Pulp Fiction la capodopere literare
Puzo și-a început cariera ca autor de romane pulp fiction, scriind povestiri pentru reviste populare de gen. Cu toate acestea, punctul său de cotitură a venit cu romanul său „Nașul”, publicat în 1969, care a devenit ulterior un clasic al literaturii americane. Cartea a fost un succes uriaș, devenind un bestseller și inspirând unul dintre cele mai mari filme din istorie, regizat de Francis Ford Coppola. Cu „Nașul”, Mario Puzo a reușit să ofere o privire profundă în lumea interlopă, prezentând-o într-un mod complex și captivant.
Familia Corleone – arhetipuri celebre
Cine nu-și amintește de Michael, Vito, Fredo și celebrele cuvinte „Ofertă pe care nu o poți refuza”? Aceste personaje au devenit iconice, iar povestea lor din „Nașul” a captivat inimile cititorilor și telespectatorilor de-a lungul decadelor. Puzo a creat personaje tridimensionale, care au stârnit empatie și au provocat contemplare profundă despre moralitate, putere și familie.
Iată câteva dintre premiile și recunoașterile literare pe care le-a primit:
Premiul Edgar Allan Poe pentru cel mai bun roman de suspans: Mario Puzo a câștigat acest prestigios premiu pentru romanul său „The Godfather” (Nașul) în 1969. Acest premiu reprezintă o recunoaștere a calității remarcabile a operei sale în genul suspansului.
Premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu adaptat: Adaptarea cinematografică a romanului „Nașul” (The Godfather), realizată de Francis Ford Coppola, a câștigat premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu adaptat în 1973. Aceasta a fost o onoare deosebită, deoarece adaptarea unei opere literare într-un film de succes a fost apreciată în mod corespunzător.
Doctor Honoris Causa: Mario Puzo a primit un titlu onorific de Doctor Honoris Causa de la Universitatea Hofstra în 1978. Acest titlu onorific recunoaște contribuția sa semnificativă la literatură și la cultura americană.
Alte recunoașteri: De-a lungul carierei sale, Puzo a primit numeroase alte premii și recunoașteri pentru contribuția sa la literatură și la cinematografie. Lucrările sale au fost apreciate atât de critici, cât și de public, și au avut un impact semnificativ asupra culturii pop. Chiar și după „Nașul,” Mario Puzo a continuat să scrie cărți de succes și scenarii pentru filme. A explorat teme variate în operele sale, de la crima organizată la politică și corupție. El a lăsat o moștenire literară puternică și a inspirat o întreagă generație de scriitori și regizori.
Final de drum
Mario Puzo ne-a părăsit în 1999, dar operele sale continuă să trăiască și să inspire noi generații. El rămâne o figură iconică în lumea literaturii și cinematografiei, iar „Nașul” rămâne un punct de referință în cultura pop, oferind în continuare lecții profunde despre viață, putere și familia Corleone.
Ecranizări celebre
Operele lui Mario Puzo, în special celebrul său roman „The Godfather” (cunoscut și ca „Nașul” în limba română), au fost adaptate în câteva ecranizări celebre. Iată câteva dintre cele mai notabile adaptări cinematografice după romanele lui Puzo
Marlon Brando în ”Nașul” (pinterest.com)
„Nașul” (The Godfather) – 1972:
Regizor: Francis Ford Coppola
Aceasta este probabil cea mai cunoscută adaptare cinematografică după un roman de Mario Puzo. Filmul și continuările sale („Nașul Partea a II-a” – 1974 și „Nașul Partea a III-a” – 1990) au fost extrem de aclamate și au devenit clasice ale cinematografiei. „Nașul” l-a avut în rolul principal pe Marlon Brando în rolul lui Don Vito Corleone și a adus în prim-plan povestea familiei Corleone și a mafiei italiene din America. Filmul a primit numeroase premii Oscar și este considerat unul dintre cele mai mari filme din istoria cinematografiei.
Filmul „Nașul” (The Godfather), regizat de Francis Ford Coppola și bazat pe romanul lui Mario Puzo, a fost un succes imens la nivel critic și comercial, câștigând numeroase premii și recunoaștere. Iată câteva dintre cele mai notabile premii pe care le-a câștigat:
- Premiile Oscar: „Nașul” a câștigat trei premii Oscar importante la cea de-a 45-a ediție a premiilor Academiei în 1973:
- Cel mai bun film
- Cel mai bun actor într-un rol principal pentru Marlon Brando, care a interpretat rolul lui Don Vito Corleone. Este important de menționat că Marlon Brando a refuzat premiul Oscar și a trimis în locul său o activistă americană de origine amerindiană pe scenă pentru a atrage atenția asupra drepturilor populației amerindiene.
- Cel mai bun scenariu adaptat pentru Mario Puzo și Francis Ford Coppola.
- Premiul Globul de Aur: Filmul a primit patru premii Globul de Aur la cea de-a 30-a ediție a premiilor Globul de Aur în 1973:
- Cel mai bun film (dramă)
- Cel mai bun regizor pentru Francis Ford Coppola
- Cel mai bun actor într-un rol principal pentru Marlon Brando
- Cel mai bun coloană sonoră originală (click pentru a asculta versiunea temei principale, interpretată de André Rieu) pentru Nino Rota.
- Premiul BAFTA: Filmul a fost nominalizat la Premiile BAFTA în 1973 și a câștigat premiul pentru cea mai bună coloană sonoră originală pentru Nino Rota.
- Alte premii și nominalizări: Pe lângă premiile majore menționate mai sus, „Nașul” a câștigat sau a fost nominalizat la multe alte premii cinematografice importante, inclusiv premiile Directors Guild of America (DGA), premiile Writers Guild of America (WGA), și premiile Grammy pentru coloana sonoră.
Filmul „Nașul” a rămas în istorie ca una dintre cele mai mari realizări cinematografice, iar impactul său asupra culturii pop și asupra cinematografiei este profund. Este considerat unul dintre cele mai mari filme din toate timpurile și a adus recunoaștere eternă atât romanului lui Mario Puzo, cât și ecranizării realizate de Francis Ford Coppola.
„The Godfather Saga” – 1977
„The Godfather Saga” este o versiune specială a filmelor „Nașul” și „Nașul -partea a II-a” adaptate pentru televiziune, creată în 1977. Această versiune a fost inițial concepută ca un eveniment special pentru televiziune și a combinat cele două filme pentru a crea o poveste cronologică unică și extinsă a familiei Corleone.
Iată câteva aspecte cheie despre „The Godfather Saga”:
Conținut extins: „The Godfather Saga” a inclus scene adiționale și secvențe care nu au fost incluse în versiunile cinematografice ale „Nașul” și „Nașul Partea a II-a”. Aceste adăugiri au contribuit la dezvoltarea mai profundă a unor personaje și la clarificarea unor aspecte ale intrigii.
Structură cronologică: O caracteristică distinctivă a „The Godfather Saga” este modul în care a prezentat povestea într-o ordine cronologică, începând cu tinerețea lui Vito Corleone în Sicilia și înaintând prin evenimentele cheie din ambele filme. Această structură a oferit o viziune mai coerentă a evoluției personajelor și a familiei Corleone.
Lansare la televiziune: Versiunea specială a fost inițial difuzată la televiziune în 1977 ca o miniserie în patru părți, făcând-o accesibilă unui public mai larg. Acest lucru a permis telespectatorilor să se bucure de povestea extinsă a familiei Corleone în confortul casei lor.
Recepție: „The Godfather Saga” a fost bine primită de critici și de public. Aceasta a oferit o oportunitate pentru fanii filmelor „Nașul” să experimenteze povestea într-o manieră nouă și captivantă.
Versiuni ulterioare: După difuzarea inițială la televiziune, au fost create mai multe variante ale „The Godfather Saga,” inclusiv versiuni pentru casete video și DVD. Aceste ediții au variat în termeni de durată și de conținut adițional.
„The Godfather Saga” a contribuit la consolidarea statutului filmelor „Nașul” și „Nașul Partea a II-a” ca opere cinematografice clasice și a oferit oportunitatea pentru public să se bucure de această epopee mafiotă într-o manieră mai detaliată și cronologică. Este un exemplu remarcabil de cum pot fi adaptate și restructurate filme pentru a se potrivi formatului televiziunii și pentru a oferi o experiență diferită publicului.
„The Godfather: A Novel for Television” – 1977
Acesta este un montaj special care a adaptat romanul „Nașul” într-un serial de televiziune în patru părți, oferind o prezentare mai detaliată a poveștii.
„The Sicilian” – 1987
Regizor: Michael Cimino
Acest film este o adaptare a romanului „The Sicilian” al lui Mario Puzo și îl are în rolul principal pe Christopher Lambert în rolul lui Salvatore Giuliano, un bandit sicilian legendar. (click)
„The Last Don” – 1997 (click pentru a viziona filmul)
Acest serial de televiziune a adaptat romanul omonim al lui Mario Puzo și prezintă povestea unei familii italo-americane implicate în crimele organizate din New York.
Recitim și reținem
Mario Puzo este cunoscut pentru stilul său de scriere și pentru dialogurile memorabile din romanele sale. Iată câteva citate din operele lui Mario Puzo:
„Nașul” (The Godfather):
„Oferța pe care nu o poți refuza.”
„Familia e totul.”
„În lumea asta, nu ai decât două lucruri: creierul tău și cuvântul tău. Nu poți să te bazezi pe cel de-al doilea, până nu-ți folosești și primul.”
„Omerta”:
„Unii oameni se nasc la comandă, alții se nasc pentru a comanda.”
„Viața este plină de coincidențe, dar nicio coincidență nu este de fapt o coincidență.”
„The Sicilian” (Sicilianul)
„Când n-ai nimic de pierdut, când nimic nu te leagă de acest pământ, poți să faci orice. Tot ce ai nevoie e puțin curaj.”
„The Last Don” (Ultimul Don)
„Păcatele se plătesc întotdeauna.”
„Familia este totul. Cu familia poți trece prin orice.”
„The Family” (Familia)
„În lumea asta, în afară de Dumnezeu și familie, să nu ai încredere în nimeni.”
„Puterea nu vine din controlul celorlalți, ci din controlul tău asupra ta.”
Să ne amintim
Termenul „pulp fiction” se referă la o formă de literatură populară și de divertisment care a fost în mare parte publicată în perioada interbelică (1920-1950), dar care și-a avut rădăcinile în secolul al XIX-lea. Acest gen de literatură a fost denumit astfel datorită hârtiei de proastă calitate pe care era tipărită și datorită faptului că era adesea vândută la prețuri foarte mici, ceea ce o făcea accesibilă unui public larg. Termenul „pulp” se referă la calitatea proastă a hârtiei, care era de obicei de culoare roz sau galbenă, iar „fiction” înseamnă ficțiune sau literatură de gen.
Pulp fiction acoperea o gamă largă de genuri, de la povestiri de detectiv și crime, la science fiction, aventură, groază, western, romance și multe altele. Era o literatură versatilă care se adapta la preferințele diverse ale cititorilor, fiind adesea populată de personaje distinctive și excentrice, cum ar fi detectivi privați, aventurieri, femei fatale, monștri și eroi neînfricați. Povestirile pulp erau caracterizate de ritm rapid și pline de acțiune, care țineau cititorii în tensiune și le ofereau un divertisment captivant, iar multe dintre aceste povestiri erau scrise sub forma de povestiri scurte sau romane scurte, ceea ce făcea ca acțiunea să fie condensată și concentrată. Pulp fiction adesea aborda teme senzaționale, precum crime brutale, conspirații, extratereștri și altele, pentru a atrage atenția cititorilor.
Chiar dacă termenul „pulp fiction” este adesea asociat cu literatura din prima jumătate a secolului al XX-lea, influența sa poate fi văzută și în cultura pop contemporană, în special în filmele, cărțile și serialele de genuri diverse care împrumută elemente din această tradiție literară populară.
Al Pacino, o viață ca-n filme
Dacă vreți să aprofundați
Literatura pulp fiction a dat naștere unor scriitori prolifici și influenți care au contribuit semnificativ la acest gen popular de literatură. Iată câțiva scriitori notabili de pulp fiction:
- H.P. Lovecraft: Este cunoscut pentru lucrările sale în genul horror cosmic, precum „Call of Cthulhu” și „At the Mountains of Madness,” care au avut un impact semnificativ asupra genului literaturii de groază.
- Raymond Chandler: A creat personajul detectivului privat Philip Marlowe și a scris romane de detectiv clasic, cum ar fi „The Big Sleep” și „Farewell, My Lovely.”
- Dashiell Hammett: Este unul dintre pionierii romanului noir și a scris lucrări precum „The Maltese Falcon” și „The Thin Man.”
- Edgar Rice Burroughs: Este cunoscut pentru seria sa „Tarzan of the Apes” și seria „Barsoom,” care a inclus romanul „A Princess of Mars.”
- Robert E. Howard: A creat personajul Conan Barbarul și a scris numeroase povestiri de aventură, fantasy și eroic, cum ar fi „The Phoenix on the Sword” și „The Tower of the Elephant.”
- Doc Savage: Sub pseudonimul Kenneth Robeson, au scris o serie de romane pulp despre eroul aventurier Doc Savage, care avea abilități excepționale.
- E.E. „Doc” Smith: Este cunoscut pentru seria sa „Lensman,” care a fost una dintre primele lucrări de space opera și science fiction.
- Pulp Fiction Writers Collective: Acest termen include un grup variat de scriitori care au contribuit la literatura pulp, cum ar fi Lester Dent, autorul multor povestiri cu personajul Doc Savage.
