Marcel Pagnol: Maestrul Povestitor

Privire pătrunzătoare, carismă dincolo de orice dubiu, spirit rafinat și boem… Marcel Pagnol a fost unul dintre cei mai remarcabili scriitori, dramaturgi și regizori francezi ai secolului XX. Născut la 28 februarie 1895 în Aubagne, o mică localitate din regiunea Provence din sudul Franței, Pagnol a crescut într-o familie modestă, dar plină de iubire și tradiții. Experiențele sale din copilărie și legătura puternică cu cultura Provenței au devenit principala sursă de inspirație pentru opera sa ulterioară.

Familia lui Marcel Pagnol a jucat un rol important în viața și cariera sa. În Aubagne, micuța localitate din Provence,  cultura și tradițiile locale au avut un impact puternic asupra tânărului Marcel, devenind o sursă de inspirație în operele sale ulterioare. Pagnol a iubit întotdeauna provincia natală și a promovat cu mândrie cultura și tradițiile acestei regiuni. Dragostea sa pentru această zonă pitorească a Franței se reflectă în multe dintre operele sale, transmițând un spirit unic și autentic, specific Provenței.

Tatăl lui Marcel Pagnol, Joseph Pagnol, era profesor de școală, iar mama lui, Augustine Lansot, provenea dintr-o familie de căutători de trufe. Ambii părinți au jucat un rol important în educarea și încurajarea talentului literar al fiului lor. De-a lungul copilăriei, Marcel a fost înconjurat de cărți și povești, și a fost încurajat să scrie și să exploreze creativitatea. Marcel Pagnol a avut un frate mai mic, Paul Pagnol, cu care a avut o relație strânsă și care i-a oferit sursa din care s-a inspirat pentru a crea personaje memorabile în operele sale.

În anul 1910, familia Pagnol s-a mutat în Marsilia, unde Marcel a continuat studiile în literatură și a început să-și dezvolte pasiunea pentru teatru și film.

Mari iubiri

Marcel Pagnol s-a căsătorit cu Jacqueline Pagnol, născută Jacqueline Bouvier, în 1945,  iar cei doi au avut doi copii, Frédéric Pagnol, Estelle Pagnol. Relația lor a fost de lungă durată și solidă, iar Jaqueline, actriță consacrată, celebră în anii 1940-50, a fost un sprijin important în cariera și viața lui Pagnol. Căsătoria lor a durat până la moartea scriitorului, în 1974.

BY Walter Carone on artnet

Pe măsură ce a devenit un scriitor, dramaturg și regizor de succes, Marcel Pagnol și-a implicat familia în cariera sa artistică. A lucrat împreună cu soția sa și fiul său în producții de teatru și film și i-a adus în lumea sa creativă.

Pagnol a fost un om talentat și curios, interesat de teatru, film și literatură încă din tinerețe. Studiile sale în literatură la Universitatea din Aix-en-Provence l-au încurajat să scrie primele sale lucrări și să își exploreze pasiunea pentru creație.

Prima sa piesă de teatru, „Marius”, a fost montată în 1929 și a devenit un succes imediat. Povestea îndrăgostitului Marius și a călătorului César, petrecută în portul Marsilia, a captat imaginația publicului prin farmecul său, umorul și personajele autentice. Această piesă a fost urmată de „Fanny” și „César”, completând celebra trilogie marseiliană.

În 1931, Marcel Pagnol a debutat ca regizor cu adaptarea filmului „Marius”, transformând povestea pe care o scrisese într-o capodoperă cinematografică. Aceasta a deschis calea către o carieră de succes în industria filmului, fiind considerat unul dintre pionierii cinematografiei franceze.

pinterest.com

Dorința sa de a aduce pe ecran peisajele și tradițiile Provenței l-au făcut să-și înființeze propriul studio de film în Aubagne, un loc care i-a fost mereu drag și aproape de inima sa. Aici, a creat filme remarcabile care au devenit repere în cinematografia franceză, cum ar fi „Jean de Florette” și „Manon des Sources”, adaptate după romanele sale.

Pagnol a fost apreciat pentru abilitatea sa de a țese povești simple, dar puternice, care au atras publicul prin autenticitatea și căldura lor, personajele sale fiind adesea oameni obișnuiți, dar cu viața plină de drame, pasiune și umor.

Palmares

În paralel cu cariera sa în literatură și film, Marcel Pagnol a fost, de asemenea, un pasionat de teatru și a continuat să scrie și să monteze piese de succes pe scenele franceze. El a fost membru al Academiei Franceze și a primit numeroase premii și distincții pe parcursul vieții sale, printre care:

Premiul Academiei Franceze (Prix de l’Académie française): În 1937, Marcel Pagnol a fost distins cu prestigiosul Premiu al Academiei Franceze pentru contribuția sa în domeniul literaturii și dramaturgiei.

Premiul Comediei Franceze (Prix du Théâtre de l’Académie Française): În 1940, Pagnol a primit acest premiu pentru piesa sa de teatru „Topaze”.

Premiul Grand Prix du Cinéma Français: Pagnol a câștigat acest premiu de două ori pentru regia filmelor „Marius” în 1931 și „Fanny” în 1932.

Premiul pentru cel mai bun regizor la Festivalul de Film de la Veneția: Pagnol a primit acest premiu pentru filmul „La Femme du Boulanger” (The Baker’s Wife) în 1938.

Premiul pentru cel mai bun regizor la Festivalul de Film de la Cannes: Pagnol a fost onorat cu acest premiu pentru filmul „Regain” (Harvest) în 1937.

Premiul César d’honneur: În 1987, la prima ediție a Premiilor César, Marcel Pagnol a primit un premiu onorific pentru întreaga sa carieră și contribuție în cinematografie.

Mari prieteni (i)

Câteva figuri importante ale culturii, literaturii  și filmului francez a-u numărat printre marii prieteni ai lui Marcel Pagnol au influențat și au susținut în mod semnificativ cariera sa artistică și i-au oferit sprijin emoțional în timpuri delicate.Relațiile sale cu acești oameni talentați și creativi au contribuit la dezvoltarea sa ca scriitor, dramaturg și regizor, și i-au adus și mai aproape de inima artei și culturii franceze

Jean Renoir: Marcel Pagnol a avut o prietenie strânsă cu regizorul francez Jean Renoir. Cei doi au împărtășit o pasiune comună pentru film și au colaborat în unele producții. Pagnol și Renoir au fost legați de respectul lor reciproc pentru talentul și creativitatea fiecăruia.

Edmond Rostand: Dramaturgul și poetul francez Edmond Rostand a fost un alt prieten apropiat al lui Pagnol. Cei doi au împărtășit dragostea pentru teatru și literatură și s-au susținut reciproc în carierele lor artistice.

Yves Montand: Cântărețul și actorul francez Yves Montand a fost și el un prieten de încredere al lui Pagnol. Cei doi au colaborat în producții de teatru și film și au petrecut timp împreună în afara scenei.

Raimu: Actorul francez Raimu a fost o altă figură importantă în viața lui Marcel Pagnol. Cei doi au lucrat împreună într-o serie de filme celebre și au dezvoltat o prietenie strânsă.

Henri Pichette: Scriitorul francez Henri Pichette a fost un alt prieten de-al lui Pagnol. Cei doi au avut multe discuții intelectuale și au împărtășit idei și inspirație în ceea ce privește scrisul și creația artistică.

La 18 aprilie 1974, Marcel Pagnol a încetat din viață la vârsta de 79 de ani. Moștenirea sa artistică continuă să trăiască prin operele sale, care rămân îndrăgite și apreciate de publicul din întreaga lume.

Dacă n-ați citit până acum din opera lui Marcel Pagnol, iată câteva citate:

„Un om e doar la fel de bun pe cât e sărăcia lui.” – din „Marius”

„Iubirea nu e sărăcie, că sărăcia, e doar sărăcie. Iubirea e iubire și trăiește în adâncul sufletului.” – din „Fanny”

„Nicio lecție nu te ajută să înțelegi cât de mult contează o mamă.” – din „Manon des Sources”

„Cuvintele sunt doar umbră, dar sunetul lor e suflet.” – din „Topaze”

„Sunt oameni care învață către ce trebuie să plece și oameni care învață să plece de acolo unde trebuie să meargă.” – din „Jean de Florette”

„Sufletul e un lucru pe care oamenii îl au în comun, căci e singurul care nu există.” – din „Le Schpountz”

„În viață, poți să râzi sau să plângi, iar oricare dintre ele e tot o pierdere de vreme.” – din „Topaze”

„Ce folos să fii bogat dacă ești sărăcit sufletește?” – din „Marius”