în setea mea
de tine,
ţi-am schiţat realitatea
din umbra
unei amintiri.
din forma timpului
şi din lacrima tăcerii
ţi-am zidit povestea.
te-am plăsmuit
din ochi de vultur
şi aripă de înger.
exişti.
trăieşti
în simfonia trecutului,
în transparenţa prezentului,
în zâmbetul albastru
al speranţei.
eşti viu.
respiri în cuvinte,
descris în toate formele
simţirii
născute de versul
meu.
într-o lume secată,
lipsită de culoare,
te-am rupt
din ecoul mut
al clipei
şi te-am aşezat
în zbor magic
de litere,
alean să-mi fii,
să-mi curgi
fir de lumină
pe fruntea
sfântă-a veşniciei.
te iubesc….
*******
lasă-mă să te iubesc
ca ieri
când nu te cunoşteam,
dar te-aşteptam
şi te doream.
lasă-mă să te iubesc
ca astăzi
când nu-mi mai aparţii,
când m-ai ucis
în tine,
dorind să nu-mi mai fii.
lasă-mă să te iubesc
ca mâine
când nu va mai fi nimic
din mine,
din tine,
din noi amândoi…
poate, doar două bucăţi
de suflet
risipite de vânt,
inundate de ploi…
lasă-mă să te iubesc
aşa cum te-am iubit
mereu.
lasă-mă să te iubesc
singură,
doar eu…
De nu mă vrei…
de nu mă vrei,
mă uită-n ale clipelor culori,
goneşte-mă din viața ta,
ascunde-mă în albii zori
ai dimineților cu cer de peruzea.
de nu mă vrei,
transformă-mă-n uitare,
obstacol vieții să-ncetez a-ți fi
sau smulge-mă de lângă tine,
din a ta visare
si-aruncă -mă departe,
să fiu lumina altei reverii.
ori poate e mai bine,
ferecată să mă ai în amintire,
o filă în albumul vieții tale să devin,
un vis,cândva purtat în suflet cu iubire,
dar azi,surpat de soartă,
învins de destin.
********
am uitat
în câte cifre
îmi pierd ziua,
de câte degete
am nevoie
pentru a-mi număra
prietenii,
m-am uitat
până şi pe mine
undeva…
nici nu ştiu unde!
când ai venit
să mă cauţi,
nu m-ai găsit
nici tu.
mă întinsesem
într-un colţ
de gând
şi mă acoperisem
cu lacrima mâhnirii.
acum,
mi-e frig.
cuvinte găseşte-mi,
fă ceva
să mă-ncălzesc!
