insula
„cel mai frumos ținut
e ținutul de mână”
Emilian Pal
buzelor mele li se îndoaie genunchii
buzele mele cad în genunchi
lacăte-așteaptă deschise pe poduri
cuvinte, o rugă le umflă și-apoi le
închide.
pe aderente oglinzi
bijuterii vechi de când,
din oase tinere, nedesăvârșite,
i se-mplinea imaginea
de sine,
călătorului îndrăzneț se arată.
le voi lua pe insula unde
o femeie și
un bărbat
s-au iubit până la nisip.
bărbat se-așterne nisipul
pe țărmul femeii,
iar buzelor mele li se îndoaie genunchii
buzele mele cad în genunchi
lacăte-așteaptă deschise pe poduri
cuvinte, o rugă le umflă și-apoi le
închide.
foto painting sursa
Citește și totul are o limită
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
