între a spune și a tăcea

e-o umbră mai subțire decât cea așternută pe lapte

mere necoapte, alergate prin paradisul de fapte,

acrișoare-mi sunt gândurile

când mă ascund la tine-n ureche.

nu pot să-ți spun, iar tu nu știi

să asculți

îndrăgostiții lumii umblă desculți

aruncând peste porți

cu cireșe.

numără, din doi în doi, leneșe zile

trec mult

peste șapte.

până și-n ziduri de calcule vechi a crescut poezie

ce ne apropie, ce

ne desparte?!

foto tumblr.com

Citește și să mergem, așadar, mai departe…