Hai, să ne grăbim, că trece vara și noi nici n-am apucat să mușcăm din ea, se strică până s-o consumăm, iar de agonisit ceva, nici nu poate fi vorba! N-avem noi timp pentru așa ceva… Suntem prea nepăsători unii, prea speriați și manipulați alții, limitați și neștiutori majoritatea și prea puțini cei care trăiesc cu adevărat. Iar aceia, de fapt, sunt “nebunii”, așa-s denumiți.

Că nu suntem toți ca furnica, am înțeles demult. Da’ nici măcar ca și greieru’ lui Topârceanu nu putem să fim?! “Într-un gând, într-un glas, să cântăm, chitara mea”, gen?! Deschid paranteza (prefer apelativul “nebuna mea”, în loc de “iubi”) și gata, am și închis-o.

Îl dăm pe loc pe astăzi – cel sărac și gol poate, dar cert și plin de viață,  pentru un mâine – mai bun și mai îndestulat, chipurile, dar nepromis și fără nicio garanție că ni se va da, fără să clipim. Apoi, așteptăm timming-ul perfect, pentru că, nu-i așa, știm noi când va fi momentul oportun să facem una, să fim ailaltă, etc. Din păcate nu știm nimic! Amânăm viața.

Atât știm să facem în timp ce credem că le știm pe toate, mai puțin cum să fim vii, nu știm.  Acum stăm de boală, pe urmă stăm de ploaie, apoi de dogoare, mai stăm puțin că prea bate vântu’ și într-o zi stăm că ne este lene, n-avem dispoziția necesară și ne trezim deodată când frunza dă să pice, și pac, deîndată ne activăm văicăreala de extrasezon: vai da’ ce rece-i, dragă… și ce repede se întunecă! Da’, auzi, trandafirii când s-or fi trecut, că piața-i plină de crizanteme? Asta a fost vară, e gata deja, unde s-a dus și când s-a sfârșit? Cică au anunțat, ăștia, că la munte va ninge… Ce, sandale la reduceri? Du-te-n treabă-ți, că-i de ghete, deja…

Și astfel, mai  trece o zi, mai trece o noapte… un anotimp sau poate multe alte anotimpuri, pe care deși nu le-am trăit, ele ni s-au impregnat pe chipuri, fără nicio sfială. Aaa, păi dacă ne speriem de picurii de ploaie, de razele de soare, de asfaltul fierbinte, ne-o ia vara pe dinainte și noi rămânem mereu în urmă rătăciți. Dacă vreți o comparație, este ca atunci când oamenii te vorbesc pe la spate, dar ție nu-ți pasă, fiindcă asta înseamnă că tu ești mereu în fața lor. Îți vezi de drumul tău și ei vorbească, n-au decât.

Așa și vara, anotimpurile, viața… au un avans de neegalat, se duc și ne lasă în spate, cu lejeritate. Un fel de trece timpul peste noi, lăsându-și urmele, fără ca și noi să trecem prin timp și să ni le lăsăm și noi pe ale noastre. Trist.

*Nu, nu dansez, că-s penibil(ă) la anii mei și la vârsta mea! Și în plus, uită-te și tu cum arăt! *Ce să fac, să cânt? Păi, eu sunt afon/afoană… râde lumea de mine, poluez fonic… deși știu versurile și mi-ar plăcea să cânt, dar mi-e teamă să nu mă fac de râs. *Cum să port fustă scurtă, ești nebun(ă)? Am 45 de ani, sunt mamă și mai sunt și cadru didactic, mă arată lumea cu degetu’. *Nu merg aiurea prin pădure, cum adică, să mă uit la copaci… Nu-mi place umezeala, e umbră și te mai trezești și cu ursu’ în competiție la cules de fragi! *La mare? Nu merg la nicio mare! Pe mine marea mă agită, mă bruiază și în plus nu-mi place cum miroase… *Ce să fac, să scriu?! Auzi, io să scriu… Pe #feisbuc? Nici pomeneală! Nu-mi place să fiu vizibil(ă) acolo. Mai bine comentez, pe alte pagini, de-aia și apar cu un cont creat sub un alt nume, unul fals, ca să pot înjura în voie…

Vă sună cunoscut? Mie da.  Trist, foarte trist! Măștile sunt la modă demult, nu doar de anu’ ăsta. Sunt foarte mulți care le poartă nu doar cu plăcere ci și cu mândrie. Nemascații, cei care urmează să fie păcăliți, poate că nu se prind din prima, dar din a doua, cu siguranță, da. Și apoi, când decizi să dai jos masca, poate fi nu doar prea târziu ci și inutil.  Fiindcă tot ceea ce vrei să fii și nu ești, clocotește-n tine. Te fierbe și te arde pe dinăuntru, cel puțin, dacă nu peste tot. Tot ceea ce vrei să pari și de fapt nu ești, nu-ți pune lauri pe cap, ci, mai devreme sau mai târziu, îți pune lanțuri la picioare. Fricile nu trebuie ocolite, ci înfruntate și învinse, altfel se aplică indubitabilul “de ce ți-e frică nu scapi!” Și-mi vine în minte un citat, de-al lui Bob Marley, care zice cam așa: te lauzi că iubești ploaia, dar folosești umbrela încă de la primele picături de ploaie, spui că iubești soarele, însă în prezența lui, cauți să stai mereu la umbră; iubești vântul mi-ai spus, însă de câte ori suflă, închizi repede geamul… și din cauza asta mi-e frică și mie când îmi spui că mă iubești! Nu mai amânați pe mâine ceea ce puteți face, clădi, spune, repara, ierta, vindeca, ajuta, mulțumi, iubi AZI. Ah, “vară, vară, primăvară… toate plugurile ară!”

Numai că noi, majoritatea, nu avem nici plug și nici ogor și nu prea suntem nici aidoma furnicilor, asta-i clar, dar ne plângem că n-avem, exact ca și greierele. Tristețea nu este că n-avem de niciunele, nici măcar indinspensabila chitară a personajului…  că nici măcar n-am avea ce face cu ele, cu chitările, fiindcă noțiuni despre muzică ba, despre dans nici atât iar despre bune maniere deloc, n-avem.

Deci, nu tu pași de dans, nu tu bairam… iar voce ioc! Așa că, rămânem cu “șam-di-ri-di-da, geamparalele” în backround-ul vocal și cam atât.

Dacă plouă toată vara,  înseamnă că nu poți sta la plajă, nu și că nu te poți bucura de atâtea alte minunății câte sunt în jur! Vara cu zilele ei ploioase nu trebuie să se reducă la plictis, dimpotrivă, la iubit, trăit și vis! Cerul să se îndure de cei duși de val și la propriu și la figurat! Noi nu putem sta în calea viiturii, nu putem opri ce e menit să vină peste noi…  Putem doar să fim, iar acesta este darul suprem!

Vara cu zilele ei însorite, nu trebuie să se reducă la năduf, dimpotrivă, la povești de seară cu miros de regina nopții și busuioc, ciocnit de pahare și concert gratuit în aer liber de greieri și brotaci, alături de prietenii dragi. Putem și să avem, însă sensul verbului ar trebui redus la esențialul “să avem bun simț” și la râvnitul “să avem ce povesti.”

Cu puțină dibăcie sunt convinsă că încă putem avea câte ceva din toate astea, că-i păcat să nu mușcăm viața, chiar  din miezul ei. Și acum e miez de vară… să fim greieri, hai pe-afară!

Citiți și Nu pot vedea lumea ca pe un… purgatoriu