Încoronarea de la Alba Iulia, din 15 octombrie 1922,  fost o sărbătoare de neegalat, o zi de care o lume întreagă îşi aminteşte şi care umple strălucit paginile de istorie a României – data la care Regele Ferdinand şi Regina Maria au fost încoronaţi ca regi ai României Mari, reprezentând simbolul actului unirii tuturor provinciilor istorice româneşti sub sceptrul aceluiaşi monarh.

Încoronarea de la Alba Iulia, din 15 octombrie 1922/Sursa foto: Muzeul Naţional al Unirii

O stropitură pe fereastra mea

”Ploaie! Aceasta a fost prima impresie – dar nu o ploaie tare, doar o stropitură pe fereastra mea, mici linii lungi și distanțate ceea ce din feririce înseamna că erau doar picături și la linia orizontului se ridica un soare palid. (…).” , scria Regina Maria în ”Însemnări zilnice“.

Ziua mult așteptată de 15 octombrie 1922 a început cu o ploaie măruntă, sub un cer închis. Cortegiul regal a ajuns la catedrală în jur de ora 10. Slujba din interiorul lăcașului îi dă prilejul marelui Iorga să consemneze, plin de emoție: ”În toată istoria neamului nostru, nu s-au văzut vreodată ierarhii Țării Românești și Moldovei, Ardealului și Basarabiei, liturgisind împreună.”

După sfințirea însemnelor regale (coroanele și buzduganul regelui), s-a trecut la ceremonia publică a încoronării.

Frunți încoronate

Ferdinand, urmând modelul napoleonian, s-a încoronat singur, așezând apoi coroana și pe fruntea Mariei, „scumpa mea soție, părtașa suferințelor și bucuriilor Mele și ale Țării”, după cum avea să scrie monarhul în „Actul Comemorativ al Încoronării”, semnat imediat după ceremonie.

În timp ce Ferdinand a preferat să folosească coroana unchiului său, Carol I, pentru Maria a fost comandată o coroană specială la o casă de bijuterii din Paris, iar aurul a fost donat de un proprietar de mină din Munţii Apuseni.

Specială, valoroasă, plină de simbolurile regalităţii; acestea apar pe cele două pandantive laterale: pe unul este reliefată stema mică a Regatului României, iar pe celălalt stema Casei de Edinburgh (originea reginei). De cele două medalioane de inspiraţie bizantină sunt prinse câte trei lanţuri, reprezentând boabe de grâu, iar la capătul fiecărui lanţ se afla o cruce similară celei din partea superioară a coroanei, cruce care reprezintă simboluri religioase regăsite şi în arta populară românească.

Totul s-a încheiat cu un dineu fastuos, organizat cu ajutorul faimoasei „Case Capșa” din București și cu o impresionantă paradă militară.

Sursa articolului întreg aici.

Sursa foto aici